Ursuletul lui Freud

Nici nu stiu ce sa laud prima data: faptul ca, nefiind concepute dupa acelasi tipic, textele din Ursuletul lui Freud au tensiunea unor proze-episoade-capitole-de-roman, un roman-fluviu despre carti si cititori deopotriva. Asadar, nu te plictisesti nici o clipa, esti mereu in tensiune, vrei sa stii ce urmeaza. Sau faptul ca umorul e de cea mai buna calitate, asa ca, de multe ori, te trezesti ca ti-au dat lacrimile de ris citind.

Scrisul lui Razvan Petrescu – aici, poate mai evident decit in alte parti – iti ia ochii, dar nu o face prin brizbrizuri stilistice (ar fi prea la indemina!), ci prin inteligenta vie, zdrobitoare, cu care e greu sa tii pasul. —Florina Pirjol Razvan Petrescu stie sa-si tina foarte bine in friu ritmul scrierii, pastreaza mereu cititorul cu sufletul la gura, apeleaza constant la sarcasm, face paralele cind savante, cind hazlii, fara a fi sub nici o forma pretios. Insa, mai presus de orice, ne arata un paradox: acela ca si literatura proasta are un rost pe lume – poate produce o literatura de cea mai buna calitate, cum e cea din Ursuletul lui Freud.

—Razvan Nastase Intotdeauna imi este dificil sa aleg titlul unui volum, aici am oscilat intre „Farmecul inclinat (sau rampant, sau bleg) al pornografiei“, „Farmecul electrocutat al pornografiei“ (ma obsedeaza Bunuel de cind a taiat cu briciul ochiul unei brunete tinere si elastice, acum, datorita hipertehnologiei femeia vede in 4D, insa a ajuns teapana), „Orgasmul suna intotdeauna de noua ori“ (alaturi) si „Spitalul de literatura“, avind in vedere ca-i o carte pentru copii. „Saltimbancii“ mi-a venit in minte datorita chemarii celor mai multi scriitori prezenti aici, pe care nu o constientizeaza: sint niste circari erotici. Si rezistenti, nici un insecticid critic nu-i distruge, devin si mai vioi daca-s facuti pulbere, problema e ca-s laudati.

N-are importanta ca au succes la public si la critica cu lampion rosu, am invatat ca lumea e moarta dupa indecente, in consecinta indivizii scriu ca iesiti din cavouri. Asadar, mi s-a parut ca singura cale de a-i opri – macar pina la usa – este umorul. Pare mai eficient decit usturoiul, crucea si tarusul.

Desi n-as renunta la tarus. Aceasta carte m-a facut sa renunt definitiv la cercetarile mele asupra gaurilor negre. —Stephen Hawking Critique brillante, dense, d’un humour feroce, mais lucide.

Du meilleur Razvan Petrescu. Am sfintit redactia. —La Croix