Teorema lui Almodovar

Situat intre fictiune si autobiografie, Teorema lui Almodovar este un roman baroc in care excentricitatea se intersecteaza cu teoriile matematice, dar si o meditatie asupra (im)posibilei adaptari a unui monstru la viata. Desfigurat in urma unui accident, naratorul se intoarce putin cate putin la viata, renuntand la izolare si explorand lumea pe care o respinsese. Cele doua priviri esentiale in roman – prima, distanta, a lui Almodovar, care intervine in existenta naratorului, transformand-o intr-un film, cea de-a doua, plina de pasiune, a Lisei, transsexualul de care Antoni se indragosteste, – il fac pe acesta sa inteleaga ca “in centrul vidului se afla o alta sarbatoare”.

Chiar daca majoritatea coordonatelor care compun viata personajului – inclusiv relatia naratorului cu regizorul Pedro Almodovar – sunt fictive, punctul de pornire este unul cat se poate de real: Antoni Casas Ros a ales izolarea dupa un cumplit accident in urma caruia a ramas mutilat. Scrierea romanului Teorema lui Almodovar devine, astfel, un act cathartic prin care autorul recladeste puntile catre propria existenta.