Superstar

Era ora 12. Personajele noastre principale, Rick si Morty, se pregateau sa iasa in gradina bunicilor. Era o primavara tarzie.

Rick a deschis usa cu zavorul. Bunicul zicea ca acel zavor avea peste 100 de ani. Cand Rick a deschis usa alaturi de Morty, ambii copii au suras.

Era o fericire inexplicabila. S-au jucat, au cazut, s-au certat, au copilarit. Era cam 8 jumatate.

Copiii erau putin raniti, murdari. Peste 70 de ani, barbati acum, erau despartiti. Si-au amintit acele timpuri.

Cateva lacrimi s-au prelins pe fata lor. Si-au amintit unul de altul. – Stefan Caraman Jr.

(10 ani) Fragment din romanul Superstar de Stefan Caraman " Ea desprinse scoica impreuna cu suvita rosie de par. Era lunga, lunga, asa ca ii inconjura gatul cu ea. Acum el purta la gat un medalion unic din aur.

din momentul acela se simti usor. Sau puternic. Sau unic.

Se simtea un semizeu. Seara, o coloana ciudata se indrepta catre centrul orasului Sulina. Ulise, doua zeite, trei marinari greci, Zeus si o sirena.

tineau in maini sacose in care erau inghesuite elementele de decor: panza pe care era desenata marea furioasa lovindu-se de stanci, funia cu care trebuia legat Ulise de catarg, sandale si pa-gini ratacite cu replici. Vili cara pe un umar catargul navei, iar pe celalalt chiar nava (patru sipci din brad, usor mucegaite, de dimensiuni diferite). Publicul astepta cuminte pe scaune.

Localnici, turisti, calatori, spiritul piratului inmormantat cu mai bine de un secol inainte in cimitirul cosmopo-lit al orasului, un stol de porumbei, pesti. in fata, scena improvizata ascunsa de o perdea grea, neagra. in spatele perdelei, zgomot.

Spectatorii ascultau absenti fragmentele care treceau de zidul textil.[...] Apoi linistea. Cortina se ridica greoi, cu zgomot. Dincolo de ea, un colt de Mare Mediterana, pictata prost.

Iar dincolo de mare, o adunatura de personaje mitice, infruntand furtuna si istoria. Ulise ruga soldatii lui sa-si infunde urechile cu ceara. Iar dupa aceea fu legat de catarg.

O muzica ciudata razbatu pana in public, care se infiora ca la comanda unui dirijor. Marea vuia, stelele palpaiau complice. La cativa metri, in dreapta falezei unde se juca spectacolul, Dunarea se opri.

Farul din larg fu inghitit de intuneric. Cainii Sulinei, altfel pasnici, incepura sa urle in cor. Urletul lor suna ca o muzica, precum o simfonie neterminata.

Totul canta la Sulina. "