Rockstar

Storm are 21 de ani si este solistul unei trupe rock in plina ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o trauma din trecut il face sa nu se poata bucura pe deplin de viata care, privita din afara, pare perfecta. Cand hotaraste, dupa un concert si un after party dezlantuit, sa plece in cautarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul sau –, spera ca ea sa-l ajute sa-si regaseasca drumul.

Dar calatoria alaturi de Lola se va transforma in ceva neasteptat, care il face sa inteleaga tot mai multe despre muzica, fani, idoli, moarte, pierderi si mai ales despre lupta cu demonii tai. Pentru ca, la final, „tot ce conteaza e sa ramai in viata“. Fragment din roman: „Ina imi spusese ca e firesc sa doara moartea.

Ca e normal sa suferi dupa ce cineva care ti-a fost foarte apropiat, cineva alaturi de care ti-ai construit lumea, a plecat pentru totdeauna nu doar din cea reala, sau din cea construita de voi impreuna, ci din toate cele posibile. Dar, mai spunea ea, durerea te poate imbolnavi atunci cand nu e insotita de resemnare si acceptare, ci de vinovatie. Trebuie sa faci cumva sa te impaci, sa nu te mai simti vinovat.

Incercasem, nu e ca si cum nu incercasem. Dar cum dracului as fi putut sa nu ma simt vinovat?! Daca as fi fost amnezic, da, poate doar atunci.

Sau oligofren. Sa nu pot duce niciun gand pana la capat. Sa nu am amintiri.

Sa nu exist, propriu-zis. Da, atunci poate as fi reusit sa ma impac cu ceea ce se intamplase. Sa-mi spun ca asa a fost sa fie.

Ca asa a dat Dumnezeu. Cum isi spun prostii. Aia fara anxietati, si fara complexe de vinovatie, si fara cosmaruri noaptea, si fara pungi intregi de pastile in rucsac zi de zi, si fara oameni care sa-i iubeasca; fara idei, fara personaje imaginare in cap, fara voci care sa le spuna care e calea.

Aia fara suflet. ...Fusese cea mai frumoasa vara a noastra de pana atunci. Implinisem 17 ani de o luna, in iunie.

Da, ce coincidenta, era gemeni in zodia Gemenilor. Aveam trupa, de curand Hurricane Inside, fosta Bliss of Misanthropy. Aveam fani.

Scosesem un album. Mergeam la liceu. Aveam multe gagici, atat fiecare separat, cat si impreuna.

Fire purta haine mai mult kaki, eu mai mult negre. Aveam divergente in ce privea trupa, mai bine spus stilul ei pe viitor.”