Originile vietii

Cum a aparut viata pe Pamant? Cine a fost primul sosit in istoria vietii : replicarea sau metabolismul? In aceasta a doua editie extensiv revazuta a cartii sale "Originile vietii" Freeman Dyson examineaza cele doua teorii majore care incearca sa explice felul cum compusii chimici aparuti in natura s-au putut autoorganiza sub forma organismelor vii.

Opinia majoritara este ca viata a inceput cu molecule capabile de replicare, precursoare ale genelor actuale. O minoritate crede ca populatii aleatorii de molecule au dezvoltat activitati metabolice inainte ca replicarea exacta sa existe si ca selectia naturala a condus evolutia celulelor spre o complexitate din ce in ce mai mare cu mult inainte de a beneficia de prezenta genelor. Dyson analizeaza ambele teorii referindu-se la descoperiri recente importante din geologie si biologie, care au aruncat o lumina noua asupra problemelor legate de originile vietii, dorind totodata sa stimuleze noi experimente capabile sa decida care din cele doua teorii este cea corecta.

Fragment din volum: „GENETICA SI PALEONTOLOGIE Am rezumat cateva dovezi din chimie privind originea vietii. Acum voi discuta dovezi din genetica si paleontologie. Principalul adevar desprins din genetica afirma ca aparatul genetic este universal.

Prin aparat genetic inteleg sistemul ribozomilor si moleculelor de ARN de transfer care permite unei celule sa decodifice o gena dintr-un acid nucleic sub forma unei proteine in conformitate cu codul triplet. In celulele actuale gena este transcrisa intr-o molecula de ARN mesager inaintea translatiei. Formele ARN mesager prezinta o variabilitate ridicata de la o specie la alta.

Codul triplet este incorporat in moleculele ARN de transfer si este acelasi in toate celulele cu exceptia unor diferente minore. Universalitatea aparatului genetic este un argument puternic al conceptului ca toate celulele existente sunt descendenti ai unui stramos comun. Trebuie sa fi existat un cel-mai-tarziu-stramos comun unic, o celula singulara ale carei progenituri s-au diversificat in nenumaratele ramuri ale arborelui evolutiei.

Din datele geneticii stim ca acest cel-mai-tarziu-stramos comun poseda deja un aparat genetic complet in esenta cu acelasi cod triplet ca si celulele actuale. George Fox si Carl Woese au fost principalii investigatori ai celor mai timpurii ramificatii ale arborelui evolutiei. Ei au trasat ramurile timpurii prin masuratori cantitative ale gradului de inrudire intre secventele de nucleotide ale ARN ribozomal din celule de o mare diversitate.

Moleculele de ARN ribozomal, jucand un rol crucial in functionarea aparatului genetic, sunt puternic conservatoare, iar secventele lor se modifica extrem de lent. Cu toate acestea, ele se modifica, iar divergenta dintre secvente intre doua celule masoara, foarte aproximativ, timpul scurs de cand cele doua celule aveau un stramos comun. Urmarind in acest fel relatiile dintre celule, arborele evolutiei evidentiaza trei ramificari majore reprezentand o divergenta a tipurilor de celule cu mult mai veche decat diviziunea ulterioara a organismelor in animale si plante.”