Octopussy

Hyena, o adolescenta de aproape 14 ani, se intoarce acasa dupa o lunga perioada de absenta din mijlocul familiei. Este primita deopotriva cu entuziasm si scepticism de catre Becks, sora sa geamana, care incearca sa reconecteze relatia lor si sa recupereze toti acei ani pierduti. Dar secretele mamei, ale tatalui vitreg si ale ambelor fete sunt amenintate sa iasa la iveala odata cu sosirea straniului unchi din America.

Citind aceasta carte, esti obligat sa lasi deoparte toate cliseele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopti in cluburi, haine de fite? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflectii si raportari fata de viata – o foarte ciudata raportare, de altfel… Un roman ca o calatorie fascinanta si ametitoare, cu umor sumbru si, in acelasi timp, o atenta celebrare a individualitatii extreme.

Fragment din volumul "Octopussy" de Cristina Boncea: „Atunci cand crezi ca vezi ceva, dar apoi iti dai seama ca de fapt e altceva. Spre exemplu, vezi ceva alergand de la distanta ceva ce pare a fi un caine, dar de fapt e o pisica mai mare. Cum ar fi daca ai ramane cu imaginea cainelui blocata pe creier?

Ai vedea ceva blurat, dar te-ai convinge ca e un caine indiferent de ce se intampla cand se apropie. In mintea ta, timpul nu se mai deruleaza corect. Esti captiv intr-un .gif care se desfasoara la infinit.

Apoi citesti ceva intr-o carte si crezi ca intelegi perfect, totul ti se pare asa de clar. Citesti „Ana are mere", dar in mintea ta vezi o fata topless cu sanii rotunzi si esti convins ca nu mai exista niciun alt sens pentru propozitia asta. Totul e o metafora, nu-i asa?

Dar nu sensurile literare sunt cele care te blocheaza. Nu e ca si cum profesorii de la scoala nu te-ar fi invatat analiza literara corect, nu ti-ar fi explicat diferenta dintre sensul propriu si cel figurat. Pur si simplu nu vrei sa auzi.

Pentru tine nu conteaza. Esti si surd si orb la tot ce vad si inteleg ceilalti oameni. Ideile tale sunt singurele care exista.

Cerul nu e albastru sau nemarginit, e doar o bula mare in care plutesc toti oamenii, si cand se sparge ea, oamenii mor. Apoi Dumnezeu face alta bula si spera ca aerul sa fie mai bland acolo. La fel de fragila este si constiinta noastra.

Dar ce se intampla atunci cand ai surprinzatoarea realizare ca mai pot exista si alte idei, alti oameni care sunt diferiti de tine, care vad altfel? Atunci innebunesti, pentru ca nu acesta e felul in care ti-ai trait tu viata. Descoperi un secret si nu se stie ce reactie vei avea.

Vei fi fericit sau manios? Vei vrea sa-i omori pe ceilalti oameni sau sa ii intelegi mai bine? Desi, intr-un fel, stii ca ei exista, nu vrei de fapt sa auzi ce au ei de spus, pentru ca e ceva ce tie iti e strain.

Nu-ti poti lua viata de la capat ca sa iei in considerare si faptul ca merele Anei sunt precum cele din care a muscat Eva. Aceasta este descrierea pe scurt a efectului Octopussy. Atunci cand mintea ta schimonoseste realitatea intr-un fel atat de subtil, incat oamenii care sufera de acest sindrom pot fi cu greu recunoscuti de catre ceilalti oameni, tocmai datorita faptului ca nu se dau de gol cand vine vorba de ceea ce vad.

Privesc, au ganduri, au idei, si totusi ce le iese pe gura pare atat de obisnuit, incat nu ai zice ca sunt bolnavi. Dar adevarul este altul. Pana si ce spun ei suna diferit in mintea lor.

Boala se transmite din familie. Te poti naste cu ea sau o poti dobandi de la varste fragede. Unii sunt mai afectati decat ceilalti.

Desi nu sunt niciodata in totalitate identici, oamenii care sufera de sindromul Octopussy isi gasesc mereu calea unul spre celalalt, crezand ca au dat in sfarsit de cineva care ii intelege. Singura diferenta este ca realitatea lor nu este aceeasi cu realitatea pe care restul oamenilor, majoritatea oamenilor o vad.”