Oameni normali

Roman nominalizat cu Booker Prize pentru literatura in 2018 Castigator al Costa Book Awards 2019 Marianne este fiica unei familii instarite si locuieste intr-un conac impunator dintr-un orasel irlandez. Introvertita, cu o inteligenta uneori prea ascutita si cu o infatisare incerta, are toate insusirile pentru a fi marginalizata de colegi. Connell, fiul menajerei, este chipes si destept, popular in tot liceul.

Atractia care se naste intre cei doi adolescenti are o forta magnetica. Cum vor evolua ei de-a lungul anilor de facultate si prin ce transformari va trece relatia lor? Ce se va intampla atunci cand diferentele sociale vor ridica ziduri intre ei, cand experientele de viata ii vor strivi sub implacabilul lor?

Cum isi vor confrunta cei doi tineri demonii interiori? Cu Oameni normali, Sally Rooney isi confirma talentul portretistic dovedit inca de la bestsellerul Conversatii cu prieteni, facand radiografia celor mai marunte detalii ale vietii emotionale a personajelor. Povestea este alerta si captivanta, scrisa nemilos, dar cu inflexiuni de tandrete: nu atat un roman de dragoste, cat mai ales unul de maturizare – despre cunoasterea de sine, despre metamorfozele prieteniei, despre influentele familiale si sociale, precum si despre barierele dintre noi, cei dintr-o lume conectata, aparent fara bariere.

Fragment din cartea "Oameni normali" de Sally Rooney: "Crezi ca as fi o mama rea? Nu, ai fi nemaipomenita, bineinteles. Este nemaipomenita in tot ce faci.

Marianne a zambit. Nu ar fi nevoie sa te implici, a zis ea. Oricum te-as sustine, indiferent ce ai hotara.

N-avea habar de ce afirma ca ar sustine-o, din moment ce el, practic, nu avea niciun venit suplimentar si nicio perspectiva de a capata vreunul. I se paruse ca asta trebuie sa spuna, atat. In realitate, nu se gandise niciodata la asa ceva.

Marianne parea genul de persoana stapana pe sine, voluntara, care s-ar ocupa singura de aranjarea procedurii, iar el, cel mult, ar putea s-o insoteasca in avion. Inchipuie-ti ce-ar comenta lumea din Carricklea, a zis ea. A, mda.

Lorraine nu m-ar ierta niciodata. Marianne si-a ridicat repede privirea si a intrebat: De ce, nu ma place? Nu, nu, chiar te iubeste.

Vreau sa zic ca nu m-ar ierta pe mine daca ti-as face asa ceva. Te iubeste, stai fara griji. Doar stii.

Crede ca esti mult prea buna pentru mine. Atunci, Marianne a zambit din nou si si-a atins fata cu mana. Lui i-a placut asta, asa ca s-a apropiat un pic de ea si i-a mangaiat pielea alba de pe interiorul incheieturii.

Dar familia ta? a intrebat Connell. Presupun ca nici ai tai nu m-ar ierta niciodata.

Ea a ridicat din umeri. Si-a lasat mana sa-i cada inapoi in poala. Ai tai stiu ca ne vedem si-acum?

Marianne a clatinat din cap. Si-a mutat privirea, sprijinindu-si obrazul intr-o mana. Nu ca ar fi nevoie sa le spui, a continuat el.

Poate ca oricum n-ar fi de acord sa iesi cu mine. Probabil ca te vad impreuna cu un doctor, sau cu un avocat, sau asa ceva. N-as crede ca le pasa prea mult de ce fac eu.

Si-a acoperit fata cu palmele pret de o clipa, si-a frecat brusc nasul, apoi si l-a tras. Connell stia ca avea o relatie incordata cu familia sa. Prima data cand si-a dat seama erau inca la liceu, si asta nu i s-a parut neobisnuit, fiindca pe-atunci Marianne avea relatii incordate cu toata lumea."