O lume fara sfarsit (necartonat)

Continuarea bestsellerului Stalpii pamantului. In 1989, Ken Follett uluia lumea literara cu Stalpii pamantului, un roman tulburator a carui actiune se petrecea in Anglia secolului al XII- lea si avea in prim-plan constructia unei catedrale, dar si vietile barbatilor, femeilor si copiilor pe care aceasta urma sa le schimbe pentru totdeauna. Criticii au fost de-a dreptul coplesiti, iar, de atunci incoace, cititorii au sperat ca vor avea parte de o continuare.

In sfarsit, aceasta a sosit... La doua secole dupa ce locuitorii din Kingsbridge au terminat constructia superbei lor catedrale gotice, patru copii ajung sa fie martorii unei crime petrecute in inima padurii... un eveniment care le va marca si conditiona vietile adulte in moduri pe cat de imprevizibile, pe atat de dramatice.

O poveste despre ambitie, iubire, lacomie si razbunare, de un realism cutremurator. Nobili corupti, episcopi uneltitori, calugari pacatosi si promiscui, dragoste inabusita, dragoste pierduta, crima, foamete, minti marginite, sar-cie, sex, gelozie - iata cateva dintre ingredientele romanului lui Follett„ scriitorul cu peste 90 de milioane de cititori in toata lumea si autor multipremiatului roman istoric Stalpii pamantului. In unanim asteptata continuare a acestui bestseller internationaI Follett ne incanta din nou cu o spumoasa fictiune istorica, plasata de aceasta data in secolul al XIV-lea, la doua secole dupa ce locuitorii d - Kingsbridge au terminat constructia superbei lor catedrale gotice.

Urmarind cu maiestrie soarta unora dintre familiile din Stalpii pamantulu. prin tumultul perioadei Mortii Negre si a razboaielor cu Franta, Follett plaseaza luptele individuale in configuratia conflictului general, creand un complex seducator, ce atrage cititorul imediat in magia lecturii. Patru copii, care ajung sa fie martorii unei crime petrecute in inima padurii, impart in mod diferit aceasta traumatizanta experienta, iar vietile lor - relatate cu minutiozitate intre l327 si l36l - sunt ireme-diabil afectate.

Cititorii vor fi pe deplin cuceriti de cele patru personaje centrale, fie ca acestea se dovedesc fiinte pline de eroism sau profund corupte, actori plini de resurse sau guvernati de josnicie. Cea mai mare contragreutate a romanului consta in realizarea atent documentata si neasteptat de expresiva a unui portret detaliat al Evului Mediu tarziu. Penelul lui Follett aduce in prim-plan lupta politicienilor pentru bucuria unei glorii corupte, atat in sfera religioasa, cat si in cea temporala.

- Diana Gabaldon Fragment: " Sim nu se vedea nicaieri, asa ca riscase sa porneasca spre oras. Ostenita, isi udilase deplasarea in reprize de cate 20 de pasi, cu Skip topaind fericit pe langa to. crezand ca e un joc nou.

De fiecare data c'and trecea de la alergat la mers si mers, arunca o privire peste umar. A treia oara, il zarise pe Sim. Acesta se afla la o aruncatura de bat in urma ei.

Disperarea o inundase ca o maree puternica. Ar fi vrut sa se intinda pe pionant si sa moara. Dar ajunsese deja in mahalalele de la marginea orasului, iar podul era la mai putin de 400 de metri departare.

Facuse un efort sa continue. Incercase sa alerge repede, insa picioarele refuzasera sa o asculte. Nu reusise siobtina decat un fel de goana impleticita.

O dureau talpile. Privind in jos, vazu multe firicele de sange scurgandu-se prin crapaturile incaltarilor ei ferfeni-Se. Cand lua curba la Gallows Cross, vazu o multime uriasa pe pod, in fata ei.

se uitau la ceva si nimeni nu o observa cum alerga sa-si salveze viata, cu Sim Telalul foarte aproape, pe urmele ei. Nu avea nicio alta arma in afara de cutitul cu care manca, cu care putea sa Tor carnea unui iepure fript, dar nicidecum sa raneasca un barbat suficient de rav incat sa nu o mai poata urmari. isi dorea din tot sufletul sa fi avut taria le a-i scoate lui Alwyn pumnalul din cap si de a-l fi luat cu ea.

Acum era efectiv firszta de aparare. De-o margine a drumului se inaltau cateva case umile - casele din mahalale ae oamenilor care erau prea saraci pentru a locui in oras; de cealalta, se intindea ilisonea numita Campul Indragostitilor, proprietate a staretiei. Sim era atat de apeoape de ea incat ii putea auzi respiratia, aspra si hodorogita, la fel ca a ei.

Teroarea ii dadu un ultim impuls de energie. Skip latra, dar in glasul lui se ghicea mai degraba frica decat sfidare - nu uitase piatra aceea care-l lovise in bot. Inainte de pod se afla o mlastina de noroi lipicios, framantat de cizme, copite roti de carute.

Gwenda o parcurse cu pasi nesiguri, sperand cu disperare ca fala, fiind mai greoi, avea sa treaca mai incet prin mal decat o facuse ea. in sfarsit, ajunse la pod. Se impinse in multime, care era mai putin densa la apioul acesta.

Toti oamenii se uitau in cealalta parte, unde un car greu, incarcat cu baloturi de lana, bloca trecerea unei carute trase de boi. Trebuia sa ajunga la casa lui Caris, care aproape ca se vedea acum, pe strada principala. Lasati-ma sa trec!

tipa ea, croindu-si loc cu miscari nebunesti. O singura persoana paru sa o auda. Un cap se intoarse sa priveasca spre ea, * ,:zwenda recunoscu chipul fratelui ei, Philemon.

Acesta ramase cu gura cascata, speriat, si incerca sa ajunga la ea, dar multimea se impotrivea inaintarii lui aia curn se impotrivise si inaintarii Gwendei. Impingandu-se cu inversunare, fata incerca sa treaca dincolo de perechea de beit inhamata la carul cu lana, dar unul din animale isi misca brusc capul masiv i o impinse in lateral."