Nunta

Ce este nunta? Inceputul sau finalitatea iubirii? E legamint spiritual pentru vecie sau doar un contract social?

Este un drum, o devenire sau doar un parteneriat parafat in patul conjugal? Participa divinitatea la acest ceremonial sau e doar cel mai mare „banchet” din viata mirilor? E nunta cu dar sau fara?

Cine vine cu darul, Dumnezeu sau stapinul banilor, Marele Nimic? Sint copiii semnul nuntii sau doar un rest, ceea ce ramine dupa nunta? Cititorii vor gasi, poate, raspunsuri la aceste intrebari esentiale.

Daca nu vor gasi, atunci romanul le va suscita, in mod sigur, mai multe intrebari. Autorul afirma: „Fara intrebari nu putem trai cu adevarat. Ele sint motorul devenirii noastre.

Daca sintem bine inarmati cu intrebarile arzatoare ale existentei, putem pleca in viata dupa propriile noastre raspunsuri. Succesul va fi garantat”. Subintitulata „roman de dragoste”, cartea lui Gabriel Klimowicz nu este doar suma unor tulburatoare povesti de dragoste, ci si o radiografie pertinenta si in cunostinta de cauza a lumii romanesti contemporane.

Fragment din carte: "Pontonul se afla pe malul lacului, la o distanta relativ mare de restaurant. Se ajungea la el pe o scara din beton lunga de vreo 15-20 de metri, care cobora de pe malul inalt pana la nivelul lacului. Pe ponton era aranjata o masa pe care se aflau Evanghelia si crucea din lemn.

In doua sfesnice ardeau lumanari groase din ceara de albine. Amedeo si Maria erau una dintre cele mai tinere perechi de la nunta. Coborasera treptele in fuga, tinandu-se de mana, pana pe ponton, in fata mesei, unde incepusera sa se joace de-a mirele si mireasa.

Maria era imbracata intr-o rochie alba, simpla si usoara de vara, care cadea putin deasupra genunchiului, cu mijlocul ei subtire incins cu o curea lata, neagra, cu catarama mare. Era o aparitie proaspata cu parul ei negru, lung si bogat ondulat, cu fata ei luminosa cu pielea foarte alba, sprincenele aproape nepensate, negre si ochii, de asemenea negri, care pastrau inca in ei candoarea si vioiciunea copilariei. Joaca de-a nunta a tinerilor, cu „va declar sot si sotie, poti saruta mireasa", s-a incheiat cu un sarut scurt, in aplauzele amuzate ale celor care ii urmarisera.

si, atunci, a inceput nunta. Mirele si mireasa s-au ivit in capul scarii si au inceput sa coboare la brat, cu un aer maiestuos, in sunetele marsului nuptial care se auzea din boxele agatate prin copaci. Doi copii duceau trena lunga a miresei.

In spate venea alaiul invitatilor. Nikita era agitat ca de obicei si isi controla tot timpul ba verighetele din buzunarul vestei, ba cravata, ba portofelul din buzunarul de la piept, ba o suvita de par rebela care, zburlita de vant, ii gadila inceputul de chelie. "