Miorita

Azi traim o Miorita rasturnata, lumea, „gura de rai”, transformata intr-o lume din ce in ce mai mercantila si vanificanta, o lume a gandirii economice, cu omogenizarea, disparitia diferentelor, omogenizarea sexelor, a binelui si a raului, asa-zisul „global village”; lumea virtuala care goleste realitatea, pentru a o umple in loc cu „emotii” dozate de altii, in tentativa de colectivizare si dirijare a sentimentelor si gandirii oamenilor. Revolutia romana a fost o revolutie a jertfei mioritice, a tinerilor care au opus raului piepturile goale, care a dat, ciudat rod, o societate a coruptiei morale: ea a fost contrapusa „colhozului global”, atat sub sensul colectivistic al colhozului comunist, cat si al aceluia omologant, dupa o unica masura, al popoarelor si al valorilor. Cine va recrea punctele cardinale, utopia paradisului mioritic?

Noul Ierusalim? Poate ca Miorita, prin forta ei spirituala, ne va reda punctele cardinale si pe noi, cei rataciti de noi, noua insine. Altfel, moartea Mioritei, cea din urma mioara, ar fi moartea noastra a tuturor.