Iar eu... nu mananc!

Iar eu... nu mananc! Interpretarea capriciilor alimentare ale copiilor si prevenirea tulburarilor alimentare Pare paradoxal, insa intr-o societate caracterizata de abundenta si de exces, tulburarile legate de modalitatile cu care copiii trateaza mancarea sunt in continua crestere.

lar datele colectate in materie evidentiaza distorsiuni nu numai in adolescenta, ci inclusiv in prima copilarie. Este deci bine sa ne intrebam imediat cum putem interpreta comportamentele alimentare, in care functia nutritiva se impleteste intotdeauna cu dimensiunea afectiva. In aceasta carte autoarele abordeaza tema din mai multe puncte de vedere.

Pornind de la principiile de reflectie psihanalitica, se consulta si dialogheaza cu pediatrii, acestia fiind cei carora li se adreseaza parintii adesea dupa primele semnale de modificare comportamentala. Sunt apoi redate marturiile privind experienta lor directa cu parintii, cazuri concrete care ne ajuta sa intelegem «ce este acest nimic si acest tot pe care copii le devoreaza». Pamela Pace, psihanalist, fondatoarea si presedinta Asociatiei Pollicino si a Centrului Crisi Genitori Onlus.

A dobandit o experienta semnificativa in domeniul tulburarilor de comportament alimentar la copii si la adolescenti si a publicat numeroase volume pe aceasta tema. Marta Bottiani, psiholog, coordonatoarea Asociatiei Pollicino si a Centrului Crisi Genitori Onlus. Este implicata in cercetarea privind raspandirea tulburarilor de comportament alimentar dintr-o perspectiva interculturala.

Fragment din cartea "Iar eu... nu mananc!" de Pamela Pace si Marta Bottiani: "Familie noua, echilibre noi Nasterea fiecarui copil, a primului nascut ca si a ultimului nascut, implica o schimbare la nivel de cuplu si de viata de familie. Reprezinta sosirea unui tert (al patrulea, al cincilea...) in cadrul unei retele de relatii si de dinamici familiale mai mult sau mai putin consolidate si echilibrate.

Sosirea noii persoane implica, asadar, o reorganizare a ritmurilor casei si a obiceiurilor casnice. la nastere o noua familie: nou-nascut, proaspat mamica si proaspat tatic. Cu totii, intre peretii casei, fac primii pasi catre ceva necunoscut, care inainte nu exista in viata reala, era doar imaginat si dorit.

Adesea, intoarcerea acasa este insotita atat de momente de dificultate, cat si de bucurii mari: dificultati in a linisti si proteja copilul, dificultatea de a-I adormi, oboseala parintilor, inclusiv uimirea in fata micilor cuceriri ale copilului si a marilor reusite pe care doar parintii reusesc sa le intreprinda! Asa cum scriu Aurora Mastroleo si Laura Arcaro in Plansul mamei, flecare mama si fiecare tata trebuie sa reuseasca sa depaseasca dificultatile pe care le intampina dupa ce trec pragul casei si sa incerce impreuna cu propriul copil sa restabileasca un echilibru familial, respectand timpii si nevoile fiecaruia. Momentul intoarcerii acasa cu un nou membru al familiei este adesea trait si amintit de mame ca unul pe cat de bucuros, pe atat de obositor: internarea in spital, grija si efortul fizic necesar in timpul nasterii, tensiunea legata de inceperea alaptatului sunt doar cateva elemente care le pot face pe mame sa fie obosite!

Suportul si sprijinul partenerului se dovedeste a fi in acest moment extrem de pretios: este fundamental sa legene bebelusul in timp ce mama se odihneste si are grija de ea!"