E asa de urat, ca e aproape frumos

Pozele facute in inchisoarea din La Paz si in cea de la Omdurman, pe o strada din New York, in izolatul Bhutan ori in centrul capitalei Europei, in haoticul Delhi sau in si mai haoticul Bucuresti sunt toate „taine nepatrunse“, cum ar fi zis Dimitri Karamazov. Iar celor care ma intreaba de ce in Catalonia nu am ales sa fotografiez Sagrada Familia, ci o plaja din Tossa de Mar la amurg, de ce in Qatar nu am pozat un zgarie-nori din Doha, ci un tomberon de pe un maidan de la marginea desertului, de ce kargazii, sarbii, iranienii, srilankezii sau bolivienii pe care i-am surprins sunt, in general, tristi, batrani sau ponositi, de ce am cautat in universul urban „certuri marunte, votca si insecte, mizerie fizica si buimaceala“, cum zicea un personaj cehovian, le voi raspunde ca frumosul e, de fapt, realitatea neretusata. (C.D.

PREDA) C.D. Preda e profesor la Universitatea din Bucuresti si a publicat mai multe carti si articole despre istoria liberalismului, sisteme electorale si politica romaneasca. In 2016, la Baroque Books & Arts a aparut primul sau album de fotografii, intitulat Strada.