Canonul lui Tarkovski

Volumul, tradus si prefatat de Elena Dulgheru, reprezinta o parte a cursului original de Hermeneutica cinematografica al profesorului Salinski, tinut la mai multe universitati prestigioase din Rusia si publicat in 2009 la Editura "Kvadriga" din Moscova. “Canonul lui Tarkovski” (care, asa cum ne va arata in final autorul, nu se refera doar la Tarkovski) dezvaluie planul constructiv ascuns al capodoperei in sine, ca substantiv paradigmatic al limbajului teandric al artei, plan izomorf cu cel al catedralei crestine si modelat de sectiunea de aur. Asocierile temenologice pun in legatura specificul constructiei filmelor lui Tarkovski cu planul arhitectonic al catedralei crestine, atat datorita accentelor din punctele centrale ale filmului, respectiv ale catedralei, conjugate cu un anumit tip de privire asupra lumii, cat si datorita faptului ca, de regula, secventele initiale ale filmelor concentreaza principiul pamantesc, iar cele finale, pe cel spiritual.

Miscarea de la unul la celalalt este analoaga miscarii din biserica dinspre partea de vest (pridvor in biserica ortodoxa, nartex la catolici), unde sunt amplasate frescele Judecatii de Apoi, catre est, spre altar. Anumite elemente din compozitia filmelor tarkovskiene pot fi privite ca analoage axelor planului catedralei crestine: navei centrale si transeptului care o intersecteaza.