Bube amare

Bube amare e un text manifest, un act de rezistenta si un demers cu care orice persoana tanara care s-a nascut in Romania in ultimii 40 de ani poate empatiza, in masura in care a fost locuita de sentimentul neputintei si al confuziei in ceea ce priveste viitorul si compromisurile pe care trebuie sa le faci pentru a putea supravietui. Asistam la inscenarea unui proces pentru care acuzatul nu stie de ce anume este, de fapt, acuzat si, prin urmare, nu poate sa se apere. Incertitudinea, incapacitatea de a lua decizii, proiectia insuccesului, vinovatia de a fi facut un compromis si mai ales nesiguranta daca acest compromis a fost atat de mare incat sa fi modificat fundamental insasi esenta identitatii naratorului, toate acestea ataca, in mod constant si cu foarte mare forta de erodare, un eu macinat de intrebari despre cum sa se raporteze la lume, la viitor, la realitate si la propriile valori.

- Vera Ion Fragment din cartea "Bube amare" de Alain Gavrilutiu „E pentru prima data cand scriu fara sa folosesc confortul inselator, dar debilitant al progresului informatic. Imi gasesc greu ideile prin maracinisul encefalic si orbecai ca un scafandru incepator pe fundul innegurat al marii, in afara dreptunghiului aglomerat de pixeli al laptopului. E pentru prima data, dupa multa vreme, cand imi iau inima in dinti si scriu fara sa fiu praf.

N-am mai consumat niciun drog de aproape o saptamana si ma simt mai bine decat un muribund intr-un salon de arsi, dar mai rau decat dupa o sedinta de chimioterapie. In schimb mi-e foame si simptomul persista deja de trei zile, iar privarea indelungata de alimente imi provoaca o dulce confuzie, moleseala sireata cu tenta de lesin, gol in stomac condimentat cu slabiciune, suita usor ilogica de neputinta, nepasare si entuziasm asemanatoare alunecarilor emotionale de tip narcotic. E pentru prima oara cand ma las la voia supremului Divin in ceea ce priveste nutritia si la cheremul Sfantului Anton in ceea ce priveste extinctia.

E prima data cand sunt mai mult sarac decat boem. N-am fost niciodata bogat si nu-mi sunt straine nici nodul in gat din fata vitrinelor cu dulciuri, nici junghiul din cosul pieptului provocat de un bilet de tramvai, nici penuria absurda de saliva langa o halba de bere, nici iritarea profuza lasata de gustul alterat al unui muc de tigara gasit pe un trotuar murdar. E pentru prima data cand constat ca sunt un scriitor ratat, dar un artist desavarsit, a carui biografie este slefuita de parcursul abisal al propriilor greseli si de pila abraziva a umilintei perpetue.

As putea sa devin cel mai celebru anonim caci indeplinesc cu varf si indesat conditia unei vieti inmuiate in pelin, delicatesa spirituala pentru un public infometat de mizeria celorlalti. Din pacate insa, de aceasta data, biografia nu s-a asezat pe persoana potrivita. Pentru prima oara imi fac griji - ceea ce inseamna ca sunt treaz de prea multa vreme."