Boddah speriat

Cele treisprezece povestiri ale lui Ionut Chiva aduc la lumina cele mai variate personaje, copii sau adulti, din tara sau din strainatate, care au in comun nevoia de relatii interumane, de evadare din singuratate. Ciinele, cel mai loial prieten al omului, este animalul-totem care umple golul lasat de izolare, insa de multe ori acesta nu poate inlocui apropierea umana. Povestile care se completeaza, se modifica si se explica una pe cealalta in Boddah speriat contureaza o carte a regasirii, a dezgroparii dorintelor pierdute si a reevaluarilor personale.

„Povestirile acestea sint scrise intr-o perioada de, ii spun de obicei ginditorii, criza existentiala. Intr-o zi m-am trezit ca locuiesc intr-o casa in spatele careia e un cimp cu o padure mai in spate si ca stiu cine sint si ce e cu mine pe lume. Psihologia, locul in care s-au strins toti sarlatanii, cum ii place unui prieten sa spuna, da o conotatie pozitiva unui astfel de moment – dar el nu are nici o conotatie.

Ce te faci daca iti dai seama cine esti si esti doar o meschinarie? Are doar siguranta si liniste multa, neutra moral. Povestirile de aici au ramas in zona nervilor rupti, in care se vorbeste ca atunci cind ai febra sau ca intr-o piesa de Tennessee Williams.

Citeva sint despre crunta singuratate, si macar despre asta pot vorbi, pentru ca in spatele casei mele e un cimp cu o padure mai in spate, altele despre copilarie, pentru ca, se stie, persoanele rupte se gindesc mult la copilarie, pentru ca-s frenetice si rupte, in fine, in altele mi-am indreptat atentia spre lucrurile mai nobile din lumea asta, anumiti ciini. Sint, oricum, povestiri americane, pentru ca un prieten care tiraste o katana dupa el toata ziua prin lume mi-a spus ca sint cel mai american dintre scriitorii romani. Cit te incalzeste situatia ta intre scriitorii romani cind esti intr-o casa cu un cimp in spate din care latra noaptea vulpea si o padure mai in spate...” (Ionut Chiva)