Am supravietuit invaziei naziste

Am supravietuit invaziei naziste, 1944 - Lauren Tarshis Intr-un ghetou de evrei, Max Rosen si sora lui, Zena, incearca din rasputeri sa supravietuiasca, dupa ce tatal le-a fost deportat de nazisti. Fratii reusesc sa ia cu ei putine provizii si sa evadeze in padurea din apropiere, scapand ca prin urechile acului de soldatii germani. Max si Zena ajung in tabara unor luptatori din miscarea de rezistenta.

Dar, nu peste multa vreme, incepe bombardamentul. Vor supravietui Max si Zena ucigatoarei invazii naziste? Cand lovesc dezastrele, se nasc eroii.

Fragment din carte: "Soldatul il impinse pe Max pe drumul prafuit care iesea din ghetou. Il impungea in spate cu varful ascutit al pustii, latrand comenzi in germana pe care Max nu le intelegea. Se indreptau spre oras - spre sectia de politie, cu siguranta.

Nimeni nu se mai intorsese vreodata de-acolo. Deasupra cladirii flutura acum un steag nazist, rosu amenintator cu o svastica. neagra - crucea stramba a nazistilor.

Max vedea din departare, ca o pata sangerie pe cerul albastru. Capul ii pulsa unde il lovise soldatul. Dar durerea nu era nimic fata de teama care il cuprinsese.

Ce o sa-i faca nazistii? Si ce o sa se intample cu Zena, singura in ghetou? Gandul asta il inmuie atat de tare, ca abia mai putea sa inainteze.

Soldatul ii dadu un ghiont ca sa se miste mai departe. Drumul serpuia de-a lungul raului, iar Max auzi de pe mal rasete si plescait de apa. Sunetul veni ca o palma rece - nu-si mai amintea cand auzise ultima data zgomote atat de vesele.

Dar tinea minte foarte bine zilele de dinaintea razboiului, cand el si Zena se harjoneau fara griji in apa rece si limpede. Cand erau mai mici, se jucau de-a v-ati ascunselea cu Papa. Dar uneori se aventurau prea departe si rataceau drumul.

Apoi umblau de colo-colo speriati ca padurea ii va inghiti pentru totdeauna."