Aici si acum

Cand ai putea pierde totul intr-o clipa, tot ceea ce conteaza este aici si acum... Marigold si-a petrecut zilele avand grija de cei din jurul ei, impletind viata de familie cu gestionarea magazinului local. Cand se trezeste ca incepe sa uite lucruri, toata lumea o pune repede pe seama varstei.

Dar ceva nu este in regula si devine din ce in ce mai greu pentru cei din jur sa ignore aceste pierderi de memorie. Pe masura ce starea lui Marigold se inrautateste, pentru prima data familia ei trebuie sa gaseasca modalitati de a o proteja pe femeia care a avut intotdeauna grija de ei. Disperata sa-si arate sprijinul, comunitatea locala se reuneste pentru a-i arata ca pierderea amintirilor nu conteaza, atunci cand exista oameni care isi vor aminti in locul tau...

Traducere din limba engleza de Madalina Ionescu. Fragment din romanul "Aici si acum" de Santa Montefiore: "Marigold isi strecurase mana in jurul bratului lui Dennis si mergeau incet, unul langa altul. Marigold nu avea o zi buna.

Era confuza, de parca ar fi avut capul plin de lana. Ii lua mai mult timp sa se concentreze, sa reactioneze, sa recunoasca lumea din jurul ei. Dar Dennis era rabdator si nu a grabit-o.

Chiar si Suze, care putea fi irascibila uneori, a fost amabila. Nan nu parea sa fi observat. Cand au sosit, Daisy era la usile bisericii si primea oamenii inauntru, oferindu-le desfasuratorul slujbei si aratandu-le familiei si prietenilor apropiati locurile care le fusesera rezervate.

Fusese toata dimineata la biserica, asezand etichete cu nume pe banci si supervizand florareasa, fiind asistata de Sylvia, care nu ii era de prea mare ajutor, caci nu facea decat sa planga intr-o batista uda. Lui Marigold i s-a taiat respiratia cand a vazut florile. Mirosul era imbatator, de parca un buchet de crini si de gardenie era asezat chiar langa nasul ei.

A clipit mirata la vederea lumanarilor. Erau sute de lumanari, iar micile lor flacari dansau peste tot in jur, fiecare dintre ele radiind un nimb stralucitor de aur. Dennis a luat-o de mana si a condus-o spre o banca din spate, unde David Pullman, administratorul fermei, statea alaturi de sotie si de cele doua fiice ale sale.

Au mers sa se aseze pentru ca Suze si Nan sa poata veni langa ei, pastrandu-i si lui Daisy un loc la capatul bancii. Dar Daisy nu avea nevoie de loc. Lady Sherwood insistase ca ea sa stea alaturi de familie, asa ca o asezase la capatul celei de-a doua banci de langa perete, chiar in spatele primului rand, care era rezervat pentru ea, pentru Taran si pentru surorile lui Sir Owen.

Daisy nu se simtea confortabil sa stea acolo, cand familia ei se afla in spate, dar ii era prea recunoscatoare lui Lady Sherwood ca sa plece de acolo. Eileen a inceput sa cante la orga. Degetele ei sareau usor peste clape, reducandu-i pe enoriasi la tacere.

In acel moment, Lady Sherwood si-a croit, incet, drum pe culoar, sprijinindu-se de fiul ei, care mergea cu fruntea sus, cu umerii trasi in spate, cu barbia ridicata si cu fata impietrita intr-o masca solemna, impasibila. Daisy il privea fascinata. Taran era chipes in costumul si cravata lui inchisa la culoare.

Totusi, spre deosebire de mama lui, care se chinuia sa-si retina lacrimile, el nu trada nici o emotie."