7 zile fara

Monika Peetz s-a nascut in 1963, in Germania. A studiat germanistica, stiintele comunicarii si filozofia la Universitatea din Munchen. Dupa excursuri in advertising, in dramaturgie si in lumea editoriala, din 1990 este redactor la Bayerischer Rundfunk in redactia de film, iar din 1998 a devenit autoare de romane cu un imens succes.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- „Primum non nocere. In primul rand, sa nu faci rau.“ - Monika Peetz, 7 zile fara Doamnele de marti. si noua lor aventura.

Cinci prietene, cinci personalitati atat de diferite, dar urmarite de acelasi gand: sa lase in urma agitatia lumii in care traiesc, sa scape de griji si sa slabeasca. Asa suna porunca. Iar noua lor aventura se va dezlantui la Achenkirch, un castel izolat, transformat in hotel, o imparatie a curelor de slabire.

sapte zile fara distractii. Fara telefon, fara internet, fara barbati, fara familie, fara serviciu. Dar, din pacate, si fara mancare.

Teoretic. Chinurile foamei, regulile stricte si problemele din ce in ce mai sacaitoare le imping sa recurga la tot felul de tertipuri, amenintand serios succesul escapadei lor. In loc de relaxare – neintelegeri, certuri si nopti albe.

Iar Eva se va confrunta cu cea mai grea incercare din viata ei. si va descoperi ca exista secrete de familie de care e bine sa nu incerci sa te apropii niciodata... -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- In vreme ce Judith se adancea tot mai mult in opera lui Buchinger, Estelle era interesata mai degraba de ceva dedicat bucuriei simturilor.

A trecut usor peste eterna cronica a Marchizului de Sade, ca sa se opreasca asupra Ghidului practic pentru bucatarie cotidiana si rafinata de Henriette Davidis. Retete din secolul al XIX-lea, un adevarat balsam pentru sufletul ei infometat. Mult unt.

Multa sunca. Frisca. Untura.

Prajeala. Sosuri generoase. Grasime si vigoare.

In cantitati impresionante. Cartea de bucate fusese conceputa pe vremea cand pentru sase persoane se luau in calcul cinci litri de supa de mazare cu tot cu adaosuri. Retetele frapau prin opulenta lor impinsa pana la dezmat.

O adevarata pornografie calorica. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Uneori iti trebuie o infrangere ca sa ajungi in varf. In realitate inventatorii portelanului au fost alchimisti ratati, parintele post-it-ului isi propusese sa conceapa cel mai performant adeziv, teflonul trebuia sa fie agent refrigerant pentru frigider, iar Viagra, medicament pentru afectiuni cardiace.

si Sony a ajuns la succes abia dupa ce a dat un chix rasunator cu fierbatoarele de orez, iar lui Steve Jobs, inainte de canonizare, i s-a intamplat sa fie pus pe liber de Apple. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Paine pentru saraci. si Chanel pentru Estelle.

Reusise. La gala de caritate a clubului de golf stralucea in costumul ei roz, nou-nout. De sub manecile trei-sferturi ieseau la vedere manusi negre, iar croiala ii sublinia talia subtire.

Fermoarul era perfect acoperit de jacheta si cizmele negre, cu tocuri ametitoare, ii incununau eforturile. – Arati extraordinar, i-a murmurat regele farmaciilor. si avea dreptate.

Ceea ce Estelle citea limpede si in privirile invidioase ale celor din jur. – Traim atat de artificial. Nu mai cu­noastem senzatia de foame, si-a informat ea prietenele imbuibate.

Nici nu ne dam seama cat suntem de privilegiati ca nu ne lipsec mancarea si apa pe care sa o bem. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Hagen Seifritz statea cufundat in jiltul sau. Se folosise de timpul petrecut in sala cavalerilor ca sa povesteasca tuturor cum facuse avere din lucrarile de excavatie in cimitire, ca avea four wheel drive importat din Statele Unite, ca-si putea permite oricand o lada de Chateau Latour si ca facea investitii in Asia de Sud-Est.

„Singura piata din care te mai alegi cu ceva.“ De terapia prin post nu-i pasa nici cat negru sub unghie, si nici nu fusese ideea lui. „Medicul meu mi-a dat toate asigurarile ca urmatorul mormant o sa il sap chiar pentru mine, daca raman cel mai bun client al macelarului.“ Rasul sau rasunator indica extrem de limpede ca el, Seifritz, era absolut impacat si cu viata, si cu burta sa.