Reunite intr-o insolita poetica a exegezei evanghelice, glosele duminicale consemnate de Pr. Marius Ciobota in Taina Evangheliei se prelungesc intr-o adevarata experienta de cunoastere launtrica, gratie careia se releva dimensiunea tainica a realitatii. Din florilegiul de meditatii asupra pericopelor evanghelice se desprinde o bogatie de idei-seminte, cu ecouri difuze in constiinta cititorului, dezvaluind ca Sfanta Scriptura poate fi explorata si ca o harta, cu propriile sale semne si simboluri. Cele 50 de trepte ale intelepciunii, prefigurate de tot atatea reflectii patrunzatoare asupra Cuvantului Mantuitorului, devin accesibile celui daruit cu harul interpretarii semnificatiilor profunde ale textului sacru. Neconstrans de rigorile omileticii si de exercitiul retoric, actul scrierii ingaduie ragazul unei hermeneutici cu totul originale, mizand pe scrutarea in profunzime, dincolo de stralucirea calpa si efemera a aparentelor, pentru a intui latura misterioasa, nevazuta, a lumii.
Cuvintele propovaduirii sunt asemenea boabelor de mustar. Transparente. Cu aripi clorofiliene, fine, asemeni unor raze de soare ascunse in pistilul florilor ce vor da in rod. De aici greutatea de a le tine mereu in echilibru. Cu oamenii si cu Duhul. Cu tot ceea ce numim comunicare si preaplinul inimii, din care ne hranim comuniunea. Din prima clipa a citirii unui text al Parintelui Marius Ciobota, te lasi surprins de rigoarea si frumusetea exprimarii. Careia in rostire i se adauga o aristocratica limba romana, stapanita cu virtuti de poet. Desigur, intre textul strict profesional, catehetic si omiletic, in sensul stiintei comunicarii, si cel urcat la amvon, cu discretia specifica smereniei sale, diferenta este data de rostire. De rostul rostirii publice, in comunitate, in ecoul locasului, miez de Liturghie pamanteasca. Eu aceasta racorire in verb liturgic o simt in cuvintele tanarului Parinte buzoian. Care lasa in urma linii de intrebare, zdrobiri de uratenie, vindecari de non-sens. Veti descoperi Chipul nemuritor al Mantuitorului daruind liniste, cumintenie. (Pr. prof. Constantin Necula)
Esential, in ordine crestina, a cunoaste inseamna a iubi. Pe Dumnezeu intai, apoi pe oameni, pazind (adica pastrand intacte, urmand intocmai, respectand) cuvintele Lui, in litera si, mai ales, in spiritul lor. Chiar si iubirea, porunca cea mai mare a Noului Legamant, se invata. Pe Dumnezeu il cunosti invatand sa iubesti. Cunoasterea crestina este deci o ucenicie la scoala lui Hristos, o formare evanghelica cu obiectiv mantuitor. Ea se realizeaza in chip faptuitor si existential, nu de la distanta si doar teoretic.
Ochiul este fereastra prin care interioritatea omului devine transparenta. Altminteri cum am putea «citi» in ochii cuiva diferitele stari si sentimente? Prin aceeasi «fereastra», omul launtric primeste imagini si informatii, in urma carora starea lui se modifica. Ochiul este sufletul la scara mica. Ai privit ochii cuiva, i-ai vazut inima. Orice om are in el o doza de lumina, dar si una de intuneric. Alcatuirea noastra sta sub semnul acestei dualitati contradictorii, in care totusi rezida cifrul mantuirii pe care ne-o dorim.
Asadar, ca fii ai Tatalui ceresc, suntem datori a lucra in via Lui cu harnicie si perseverenta, valorificand in mod responsabil darurile primite. A refuza acest mod angajat, liber si activ de a-ti trai crestinismul printr-o expectativa inerta, pazita de falsul argument al supuseniei, iata cauza tristetii si a mahnirii lui Dumnezeu. Desi talantul nu-ti apartine, ceea ce rezulta din inmultirea lui devine bunul tau cel mai de pret: «bucuria Domnului», rasplata Lui eterna si implinitoare.
Pe Domnul nu-L poti vedea de la orizontala vietii, ci numai cand te-ai inaltat (macar putin) deasupra ei, pasind, prin credinta si cautare, in planul vertical-interior al existentei. Cand iesi din obisnuitul rutinier al vietii, altminteri spus, cand devii un pic «neobisnuit». Cand te intrebi, cand cauti acel Cu-Totul-Altul al orizonturilor pe care le-ai putea intalni si parcurge in viata pe care ai primit-o (Zahei «cauta sa vada cine este Iisus», s-a nemultumit cu vederea limitata de multime si, in consecinta, a cautat o rezolvare, o cale de acces vizual catre Iisus), cand percepi chemarea, in acelasi timp externa si launtrica, a imparatiei Cerurilor.
Adevarul sacru pe care Mantuitorul Hristos ni l-a incredintat, singurul care ne poate calauzi spre lumina dreptatii eterne, nu trebuie si nu poate fi diluat. El este o esenta tare prin Sursa lui, iar compromisul, «datul la schimb», pe care am fi tentati uneori sa-l facem sub presiunea de moment, inseamna degradarea adevarului, boala si moarte spirituala. si ce repercusiune mai dureroasa poate fi pentru slabiciunea noastra in a ne fi asumat Crucea si Evanghelia decat ca Domnul sa Se rusineze, la randu-I, de noi cand va veni intru slava Tatalui Sau, cu sfintii ingeri?
ISBN: 9786068944746
