Densa si proteica, articulata in jurul unor crochiuri semnificative de viata si a unor surprinzatoare parabole, proza lui Romulus Rusan ne ofera revelatia unei lumi care se sustrage de sub incidenta efemerului, prelungind clipa in eternitate. Imperceptibila pendulare intre vis si realitate ori, dimpotriva, explorarea febrila a celor mai fine detalii ale lucrurilor inconjuratoare dezvaluie spectacolul unei existente etalate pe multiple scene ale cotidianului, avand in miezul sau o umanitate care traieste in armonie cu ritmurile naturii si ritualurile cosmice. O inepuizabila galerie de portrete si fiziologii umane gliseaza pe fundalul unei lumi invadate de culori, arome si sunete, hranindu-se din iluzia prezentului etern si din recurenta unor teme cu substrat introspectiv ori a unor imagini desprinse din cea mai viguroasa literatura a absurdului. Ecuatia scriiturii lui Romulus Rusan ramane o adevarata provocare pentru cititor, fictiunea serpuind prin numeroasele vase comunicante ale naratiunii, tatonand neprevazutul, intamplarea sau peisajul sufletesc supus unei deliberate fragmentari. Dupa ce a privit lumea larga cu ochiul liber si la dimensiunile istoriei, Romulus Rusan trece la o proza de fictiune minimalista si hiperrealista, in care fragmentele realitatii sunt fixate cu o asemenea atentie si insistenta, incat devin nonfigurative. Scriitorul alege fragmente umane reduse, pe care ochiul sau oripilat le mareste pana la a deveni monstruoase, diagnosticand astfel maladiile lumii din care provin.
Citate:
Aici nu se intampla niciodata mai nimic. Foarte rar se opreste cate un trecator sa soarba, mai mult din obligatie. A fost un an rece, nu le este sete. E foarte frig si acum, s a facut brusc frig, o parte din stropi sar pe servi¬eta groasa a ofiterei de stare civila, brobonind o ca o roua marunta. Sau poate ca o bruma, ceea ce i totuna, bruma nu i decat roua inghetata.
De fapt, fiecare om este definit de nenumarate asemenea fractii instantanee, care migreaza intai prin lume, colindand alte fiinte, si ajung apoi la el, in baza unei planificari superioare, in succesiuni irepetabile. Aici este, de fapt, chiar secretul «omului irepe¬tabil». Omul este el irepetabil, dar particulele lui sunt ace¬leasi: naivitate, frica, impertinenta, experienta, orgoliu, prostie, legate intre ele strans, strans, strans… Simple clipe psihice, confundabile in cele din urma cu niste fulguratii electronice.
Prunele se ridicasera pana la trei sferturi, erau frumoase si tinere, trageau parca toate cu ochiul, ca niste neveste date dracului, care vor sa suceasca mintile cui se nimereste. Simti nevoia sa le spuna ca ea e fata, numai numele i l au dat de baiat, asa, sa se afle in treaba. Dar parca glumele si vorbele copilaresti n o mai prindeau, se vazu un moment caraghioasa. Acum simti in schimb, din plin, mirosul de prune. Se apleca adanc peste marginea butoiului si si apropie narile de suprafata vanata, imbatatoare.
Dar consolarea este ca din ambele povestiri cea la care am participat direct si cea pe care am imaginat o a rezultat povestirea de fata, prin care toata nestiinta noastra de pana azi se razbuna. Iata cum o poveste se naste din alta si viata (viata adevarata, pe care atat de des o uitam din cauza blestematelor de rationamente), viata aceasta naturala si teribila, merge mai departe, nu se opreste. Astfel, scapam de rastalmaciri si ramanem pe terenul realitatii.
Nici mie nu mi vine sa cred, dar pana azi eram convins ca stiu, aproximativ, cine sunt. Ma consideram multumit de propria mea identitate care, buna sau rea, imi era sau mi se parea suficienta. Traiam catarat pe o singura clipa, care ma ducea cu viteza la vale, ma perindam prin lume ca un plaur carat, la randu i, de un curent. Ma lasam purtat si n acelasi timp adormit de acea clipa, clipa mea eterna…
Am avut odata curiozitatea sa pun oglinda in mica fanta, deasupra cuibului abia parasit. Cuvantul feerie este slab, nu poate sa exprime ce am vazut acolo. Pe cat de nearatos si teluric arata exteriorul, pe atat de alba, de imateriala, de vaporoasa era pe dinauntru magica incapere, facuta parca sa fie locuita numai de ingeri. De unde gasisera atata puf, atata omat, atata orbitoare albeata?
ISBN: 9786068944708
