Poetul a debutat in Romania literara (1999) cu cateva depresii personale si sugestive: notatii discret sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi si telenovele. Postmodernista este senzatia de prozaic cotidian nici transparenta cu totul, nici de tot opaca peste care atarna umbra unei femei pierdute. Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui incepator, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni inalt al emotiei lirice. (Nicolae Manolescu)
* * *
Pare ca Vlasin lucreaza pe scenarii elaborate, pe care se straduieste sa le destrame (de fapt, doar sa le ascunda). Mecanismul acesta de relevare prin irelevanta devine un principiu de metamorfoza in baza caruia Vlasin isi organizeaza singur rupturi de viziune si de scriitura, de parca ar fugi si de sine si de orice eticheta. Zumzetul blancurilor dintr?un volum e anulat de strangularea discursului in urmatorul si pina la urma din deprimismul (al carui manifest l?a redactat) initial, alimentat cu destul mizerabilism, se va alege un lirism de elevatie (in ultimele cicluri). Ce era ascuns, ce era destramat, se afirma in cele din urma deschis. si la Vlasin refulatul se intoarce victorios. (Al. Cistelecan)
* * *
Minimalista prin excelenta, poezia lui Gelu Vlasin nu isi propune sa rupa, cum se spune, gura targului; in schimb impune printr-o distinctie speciala, ca un jucator de renz care, neputand concura pentru punctajul maxim, isi asuma deliberat alternativa jocului la zero. Antenele sensibilitatii lirice capteaza un sound proaspat, reconfortant, conturand in jurul spatiilor absente o atmosfera delicata. Gelu Vlasin e un poet deja format, cu o voce distincta si, subliniez, cu o poetica evoluata (Paul Cernat)
* * *
Perspectiva pe care o propune antologia de fata e incurajatoare si graitoare nu doar pentru poezia ultimelor doua decenii, ci si pentru tinerele generatii, pentru ca ofera lectia pretioasa si din ce in ce mai vitregita de furtuna dorintei de afirmare, a echilibrului si unitatii. [ ] Din versurile de fata va reiesi o alta caracteristica a lui Gelu Vlasin (poetul si omul, aici suprapunerea e inevitabila), anume generozitatea, radacina nevoii de a?l observa si admira pe celalalt exact in momentele nevralgice ale umanitatii sale. (Ioana Tatarusanu)
* * *
Minimalism, dar nu consecvent, biografism, dar mereu blurat, totul intr-o retorica voit monocorda, afazica, blazata, dar de fapt lipsita de rasuflare, ca in urma unei spaime. Nu e un defect al poeziei, este un efect asumat, construit. Dovada ca poetul ramane consecvent, imprima si in celelalte carti aceeasi aritmie versurilor. [ ] El este, prin programul sau poetic, prin volumele sale consecvente, asezate in silogism, unul dintre autorii importanti ai anilor 2000. Numele lui nu poate lipsi dintr?o panoramare serioasa a ultimelor decenii literare. (Bogdan Cretu)
* * *
Exista in aceste poeme, asa cum se poate vedea, sentimentul unei invazii a obiectelor, care rupe miscarea constiintei, iar peste harta sentimentelor se abate in permanenta umbra unor lucruri dizgratioase si inutile, care o decupeaza, sfarsind prin a-i imprumuta personajului liric aspectul omului mozaic ce reproduce mimetic aspectul fragmentarist al realului. Iar peisajele lui Gelu Vlasin vor fi populate, prin urmare, de prezente hibride, care sunt in acelasi timp (ca la Urmuz) oameni si lucruri. (Octavian Soviany)
* * *
Poezia nu este o esenta, nu este o matrice localizata intr-o anumita zona a poemului, ci este dispersia spatiilor albe difuzate pe toata suprafata lui, cuprinzand elementele minimalului compatibile cu orice experienta umana, conditionata prin existenta unor contexte valorizate de componenta experientiala pe care un autor o controleaza poetic. (Gelu Vlasin)
ISBN: 9786067977370
