Zorii zilei

daca nu chiar tinicheaua de "protestatar"? cind faci gura esti tras de urechi ca incalci legea talionului estetic ochi pentru ochi, arta pentru arta, ca nu sezi in banca ta alo, asezati-va linistiti la locurile voastre, lasati lozincile astea existentialiste cu responsabilitatea sociala a scriitorului, n-auziti pe Sf. Mare Mucenic Nicolae strigind la voi "stimparati-va!" cum care, al de l-au ciuruit ca pe un ciine colo-sa in zapada, Iorga, bre membru in patruzeci si patru de academii, asa ca sezi binisor in banca ta si croseteaza de-ale tale, fantezii, versuri cuminti despre frumusetile patriei si ale panselutelor udate cu stropitoarea, ori vaicareli si elegii despre iubita care ti-a dat teapa sau ce-ai mai visat tu asta-noapte, si ce daca-s doar niste facile prostii cind nimic nu ai a spune, lasa-l in pace pe Eminescu sa doarma, ce-i aia ca n-ai miza, parca te-ai plinge ca n-ai acasa priza, si ce daca n-ai, pe cine doar ca-s sterile, dar tocmai, ideea e sa nu doara pe nimeni aiurelile tale sublime daca vrei sa-ti convingi cititorul sa le rumege impacat ca un bou, nu conteaza daca bati cimpii, totul e s-o faci gratios ca un balerin, sa-ti fie scrisul ca paradisul, n-ai decit sa si delirezi daca-ti plac betiile de cuvinte, totul e sa nu sofezi, nu-l vazusi pe divinul Nijinski ce-a patit la Paris in Dupa-amiaza unui faun cind profitind ca-i dadusera pe mina volanul intregii coregrafii a improvizat incalecindu-i nimfei esarfa si mimind ca etetera, uliuliu ce mai scandal, ce de spectatoare ofticate, e si normal, iata prin urmare ce se intimpla cind tii mortis sa faci din arta tribuna punindu-ti-o cu propria mina la timpla.

daca nu chiar tinicheaua de "protestatar"? cind faci gura esti tras de urechi ca incalci legea talionului estetic ochi pentru ochi, arta pentru arta, ca nu sezi in banca ta alo, asezati-va linistiti la locurile voastre, lasati lozincile astea existentialiste cu responsabilitatea sociala a scriitorului, n-auziti pe Sf. Mare Mucenic Nicolae strigind la voi "stimparati-va!" cum care, al de l-au ciuruit ca pe un ciine colo-sa in zapada, Iorga, bre membru in patruzeci si patru de academii, asa ca sezi binisor in banca ta si croseteaza de-ale tale, fantezii, versuri cuminti despre frumusetile patriei si ale panselutelor udate cu stropitoarea, ori vaicareli si elegii despre iubita care ti-a dat teapa sau ce-ai mai visat tu asta-noapte, si ce daca-s doar niste facile prostii