Zorii semilunii

Zorii semilunii. Seria Dirk Pitt. Imperiul Otoman pe cale sa renasca din propia cenusa.

In anul 327 d.Hr., o galera romana avand la bord o incarcatura extraordinara scapa cu greu dintr-un atac al piratilor. In anul 1916, o nava de razboi britanica explodeaza in mod misterios in largul Marii Nordului. In zilele noastre, cateva dintre cele mai importante moschei din Turcia si Egipt sunt distruse in atentate cumplite.

Care este legatura dintre aceste evenimente? Dirk Pitt, legendarul director al agentiei NUMA, este pe cale sa afle. De data aceasta, el trebuie sa dea piept cu o miscare fundamentalista care viseaza sa reinvie gloria Imperiului Otoman.

Fanii neobositului Pitt se vor bucura sa isi priveasca eroul luptand pe pamant, in aer si pe mare. - Publishers Weekly Teroristi, artefacte romane, deziluziile unei dinastii si dovada fizica si irefutabila ca Iisus din Nazaret a trait: adaugati apoi apa - din Mediterana - si veti obtine inca o aventura acvatica avandu-i in rolurile principale pe Dirk Pitt si pe colegii lui de la NUMA... Cussler, care scrie impreuna cu fiul sau, combina inca o data istorie, cunostinte tehnice, bombe, gloante si tradari.

- Kirkus Reviews Bani, putere, distrugeri si rau in stare pura domina terenul de joc. - Book Reporter Fragment din romanul "Zorii Semilunii" de Clive Cussler, Dirk Cussler: "- la cutitul si tai-o! O incruntare furioasa aparu pe fata pescarului grec, cand ii intinse fiului sau cutitul zimtat, ruginit.

Adolescentul se dezbraca pana ramase in pantaloni scurti, apoi sari peste marginea barcii, strangand cutitul intr-o mana. Trecusera aproape doua ore de cand plasele de pescuit ale ambarcatiunii se agatasera de fundul apei, spre surprinderea batranului grec, care dragase aceste ape de multe ori pana atunci. Indrepta barca in toate directiile, sperand sa desprinda plasele, injurand in gura mare pe masura ce devenea tot mai frustrat.

Oricat se straduia, plasele ramaneau nemiscate. Avea sa fie o pierdere costisitoare sa taie o bucata din plase, dar pescarul accepta inciudat acest risc al meseriei si-si trimise baiatul peste marginea barcii. Desi batute de vanturi la suprafata, apele estice ale Egeei erau calde si limpezi, iar la noua metri dedesubt baiatul reusea sa intrezareasca fundul marii.

Era insa cu mult peste capacitatea lui de a se scufunda in mod liber, asa ca-si opri coborarea si, cu cutitul, ataca plasele agatate. Trebui sa se scufunde de cateva ori ca sa taie si ultima franghie, dupa care se avanta la suprafata cu plasele avariate, epuizat si abia mai sufland. Injurand inca pierderile suferite, pescarul intoarse barca spre vest si o lua spre Chios, o insula greceasca apropiata de teritoriul Turciei, care se ridica din apele azurii la mica distanta.

"