Zori de amurg. Sonete

Sub titlul paradoxal „Zori de amurg" George Echim incartuieste o carte densa, cuprinzatoare de sonete in care respecta cu strasnicie sfantul endecasilab. Lirismul este mereu placat pe realitate, uneori chiar cu un graunte de umor... Rigoarea, intransigenta intelectuala si formala consuna cu aceea morala si fac din carte o creatie rezistenta si atractiva.

Apetitul si talentul muzical cu care este inzestrat poetul se reflecta nestirbite in vers, iar sonetele care se incheie aforistic sau apoteotic (printr-un vers puternic) pot face cinste oricarei antologii. (Mircea Doreanu) George Echim este un om al cetatii, avocat, poet, eseist, filosof, publicist, rapsod popular; autor, coautor, colaborator al mai multor carti, reviste literare si publicatii; membru fondator de asociatii cu caracter social si literare; redactor si redactor sef de revista literara; vicepresedinte al Ligii Scriitorilor Romani - Filiala Brasov; vicepresedinte al Asociatiei de Cultura si Umanitate Viata de Pretudineni Filiala Brasov; premiant al Ligii Scriitorilor Romani si al Asociatiunii Transilvane pentru Literatura romana si cultura poporului roman (ASTRA). Fragment: “SONETUL CERULUI Albastrul cerului mereu ma poarta.

Spre-naltul azuriu, plin de lumina; Admir frumusetile din gradina, In bucuria datului de soarta. Ascult apoi un strigat... in surdina, Plecat aiurea, dintr-o gura-sparta, Dar care nu poate sa ma desparta De toate cele ce aveau sa vina...

Pe bolta-apar puzderie de stele, Avand licaritul lor intermitent; Nu stiu care-i a mea din toate cele... De aceea, la Cer... sunt tot mai atent.

Si iar perplexitatea ma cuprinde; Nu stiu cat Universul se întinde!”