Zgârie-norii din Shanghai

Cel mai pretios indicator, cel care-mi spune de fiecare data daca o carte pe care o citesc sau un film la care ma uit sunt cu adevarat interesante, este... mancarea de pe aragaz! Nu, nu va mirati!

Daca am ceva pe foc si tin in mana o carte plicticoasa care nu duce nicaieri, sau daca la televizor ruleaza un film in care nu se-ntampla nimic, ma surprind cautand sa-mi fac zeci de drumuri spre bucatarie. Nu se poate spune ca „abandonez”, ci doar ca... evadez copios!

Cel mai des, cum spuneam, pentru a amesteca, la nesfarsit, in cratita cu mancare de pe foc, mai-mai sa-i iau smaltul de pe fund! Acele carti insa care ma captiveaza sau acele filme a caror actiune ma tine cu sufletul la gura ma fac deseori sa uit cu totul de capodoperele culinare care se nasc, intre timp, in bucataria mea. Drept care, nu de putine ori in viata mea bestsellerurile si filmele de Oscar s-au soldat cu mancaruri facute scrum si cu oale iremediabil distruse.

Mai nou, mi s-a intamplat ceva neobisnuit. Nu CITIND o carte, ci SCRIIND una — fix pe aceasta, despre Shanghai — mi s-au prapadit cel putin 9 feluri de mancare, in zile diferite! Scrisul m-a captivat atat de tare, ca am uitat de tot si de toate!

Doar fumul inecacios venit dinspre bucatarie si mirosul devenit de nesuportat m-au facut sa-mi ridic privirile de pe iPad si degetele de pe tastatura. Ce-o fi insemnand? Oare nu cumva faptul ca tineti in mana un bestseller?...

:)