Zero. Istoria terorismului

La inceputul secolului al XX-lea isi face intrarea pentru prima data revolutionarul pur al distrugerii, nihilistul insensibil la suferinta umana; necerand si neoferind niciodata indurare, neavand alt scop decat distrugerea, el a lasat pe pamant urme de nesters, primele doua dintre cele mai distructive miscari revolutionare fiind influentate de catre el, iar fara el poate ca aceste miscari nu ar fi existat niciodata. Arma principala a terorii este dezumanizarea; ea se hraneste cu secrete, batjocura, amenintari si zvonuri; nu indrazneste niciodata sa se arate la lumina zilei, deoarece astfel ar fi vazuta asa cum este cu adevarat, atat de dispretuitoare si de ofensiva fata de demnitatea umana, incat ar fi abolita de catre furia trezita a poporului. Asa cum teroarea isi asigura supravietuirea doar prin cresterea campului sau de iresponsabilitate, tot la fel libertatea isi asigura supravietuirea prin cresterea campului sau de responsabilitate, prin permiterea unor libertati din ce in ce mai mari in cadrul legii.

Dar atacul impotriva nihilismului trebuie purtat prin intermediul a ceva mult mai implacabil decat propriul nostru exemplu. Orice arma psihologica - radio, film, invatatura din scoli si universitati, ziare - trebuie sa fie plasate in slujba celor care lupta impotriva conspiratiei nihiliste, iar aceste arme trebuie ascutite bine. Grupuri intregi de oameni liberi trebuie sa fie trimise peste tot, pentru a reprezenta democratia, in lupta sa impotriva nihilismului.