Zâna norocului

Basme de suflet care vor inveseli serile copiilor, bunicilor, parintilor. Din cuprins: Ochii lumii; Lupta cea mare; Carul de aur; Uriasul cel bun; Grauntele pierdut; Arborii Domnului; Zana norocului; Floarea iubirii; Zana somnului; Schimbarea pastorilor; Ingerul tamaduitor; Lenesii lumii; Nufarul albastru Fragment: “Nici chiar bunul Dumnezeu nu s-a amestecat in mersul lumii, deoarece hotarase sa lase totul in voia sortii, incredintat ca oamenii, cat erau ei de nestiutori pe atunci, vor izbuti sa scape cumva de primejdii; isi spunea ca le daruise minte taman pentru a nascoci pana si leacuri impotriva bolilor, si de asta poruncise sa nu se amestece nimeni in treburile celor facuti dupa chipul si asemanarea Sa. Si daca nu s-ar fi intamplat ca unui inger sa i se faca mila de bietii oameni, nu se stie prea bine ce s-ar fi petrecut; acesta insa, netinand seama de porunca Atotputernicului, a coborat pe Pamant luand chipul unui mosneag si spunand tuturor ca este vraci si poate lecui orice boala.

La inceput oamenii nu i-au prea dat crezare, ca pana atunci nimeni nu auzise de asa ceva, dar Ingerul nu s-a dat batut cu una, cu doua, chiar daca au fost si din cei ce ziceau ca este trimisul diavolilor; incetul cu incetul i-a lamurit despre ce e vorba nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta, lecuind pe unde trecea ba pe unul, ba pe altul. Cu vremea, vestea despre mosneagul ce avea darul de a tamadui orice betesug s-a intins in intreaga lume, incat pana si imparatii au inceput sa trimita soli sa-l caute atunci cand se imbolnaveau. Pe deasupra, mersese vorba, ca mosneagul nu voia sa primeasca nimic pentru mestesugul sau, zicand celor lecuiti sa multumeasca Domnului, ca Lui i se cuvin toate laudele, iar rasplata ce i se cuvenea sa fie credinta in Cel de Sus.

Asa s-a facut, ca dupa o vreme, o mare parte din oameni au inceput sa vietuiasca veacuri de-a randul, spre marea nemultumire a diavolilor, ce-si vedeau lucrarile cele rele date peste cap. (Ingerul tamaduitor)”