Zădărnicie

Zadarnicie este povestea unui soldat care in timpul stagiului militar efectuat in Estul Turciei, unde terorismul este o amenintare zilnica, stand de garda ore si ore, incepe sa vada fantoma unui om mort cu multi ani in urma. Este fantoma lui Ziya Hursit, un soldat care s-a spanzurat in 1926, dupa ce a incercat sa-l asasineze pe Ataturk, fondatorul Republicii Turcia. Singuratatea soldatului care nu poate accepta armata si modul de viata pe care il impune, combinata cu frigul si pericolele ce pandesc la tot pasul, il imping sa urmeze fantoma.

Si daca urmaresti o fantoma, devii o fantoma... Fragment din cartea "Zadarnicie" de Hakan Gunday "Dar eu nu vorbisem. Nu scosesem nici un singur cuvant: eram paralizat de frica.

Dar el ma auzise. Auzea. Dar putea auzi de asemenea si aceasta: Pleaca, te rog!

Pleaca! Sa nu te vada cineva. Ma vei distruge.

Ma vor distruge pentru ca am lasat un civil in ghereta. - Aprinde bricheta. Arata spre tigara si bricheta care zaceau pe podea.

Dintr-odata, am realizat ca nu mai simteam frigul. Nu-mi era frig. Si, totusi, suferisem de frig in fiecare ora, timp de luni de zile.

Am dormit in costum de lupta. Trei pulovere si costumul de camuflaj. - Fumeaza-ti tigara; eu stau aici, a spus el si s-a retras in intuneric si s-a sprijinit de perete.

Paza de noapte. Parole, semnale. Masuri de securitate.

Ghereta de piatra numita boxa in limbaj ostasesc. O boxa si o umbra. Terorism.

Atac sinucigas. Bombardament. Fluierul din buzunarul meu!

Da, trebuia sa-l scot si sa suflu in el. Dar, de cate ori trebuie sa sufli in cazul semnalului de pericol? De doua sau de trei ori?

Si, oricum, ce urma sa spun? E cineva in ghereta!? Tipul a intrat in timp ce eu motaiam!

Haide, da-l afara! Ce chestie desteapta ar fi! Trebuia sa fiu circumspect si sa-l conving cu blandete sa plece.

De data aceasta, nu am gandit numai, ci am spus-o cu voce tare: - Nu poti sta aici. Iesi din ghereta! Ghereta era un fost buncar.

Din anii nouazeci. Din ziua in care doua sute de teroristi faceau raiduri in oras atacand in dreapta si-n stanga ca niste sobolani. De la festivalul zilelor de teroare.

Zile in care pietrele cadeau ca niste meteoriti. Zilele si noptile care aduc o expresie pe fetele celor ce privesc jocurile de artificii la nunti."