Vreau sa fiu sotia ta

Un magnat lipsit de scrupule. O ambitie nemasurata i-a adus lui Rhys Winterborne, om de rand, o imensa avere si succes. In afaceri si dincolo de ele, Rhys obtine tot ceea ce doreste.

In clipa in care o vede pe timida aristocrata Lady Helen Ravenel hotaraste ca va fi a lui. Iar daca trebuie sa-i rapeasca virtutea ca sa fie sigur ca se va marita cu el, cu atit mai bine. O frumusete retrasa.

Helen nu are aproape deloc contact cu lumea stralucitoare si cinica a inaltei societati londoneze, iar jocul seductiei pornit de Rhys Winterborne trezeste in ea o pasiune puternica, la fel de intensa ca si a lui. Desi a primit o educatie aleasa, crede ca numai ea il va putea imblinzi pe viitorul sot. In timp ce dusmanii lui Rhys conspira impotriva lor, Helen va trebui sa-i incredinteze cel mai intunecat secret al ei.

Riscurile sint imense... dar rasplata este o viata plina de fericire. Si totul incepe cu...

Vreau sa fiu sotia ta Fragment din romanul "Vreau sa fiu sotia ta" de Lisa Kleypas: „Spre dezamagirea lui Helen, nu a avut prea multe ocazii sa se vada cu Rhys in prima lor saptamina la Londra. Lipsise citeva zile de la birou, asa ca avea multe de facut. Cand a venit in vizita la Ravenel House, intr-o dupa-amiaza, a trebuit sa se multumeasca sa schimbe cu ea citeva banalitati, in timp ce lady Berwick si gemenele stateau asezate linga ei.

Regulile de vizita ale lady-ei Berwick erau explicite si de neincalcat: vizitele trebuiau facute doar in orele anuntate iar vizitatorii nu ramineau mai mult de cincisprezece minute. Cind sfertul de ora s-a incheiat, contesa s-a uitat sugestiv spre ceas. Privirea lui Rhys a intilnit-o pe a lui Helen, amindoua pline de nerabdare si de dor.

- Cred ca am zabovit destul. - Vizita dumitale ne-a facut mare placere, domnule Winterborne, i-a raspuns lady Berwick, ridicindu-se la rindul ei in picioare. Esti binevenit sa iei cina cu noi poimiine seara, daca iti permite programul.

- Vineri? Rhys s-a incruntat a regret. As vrea din tot sufletul, dar i-am promis deja primului ministru ca particip la o cina privata.

- Domnului Disraeli? a intrebat Helen facind ochii mari. Este prieten cu tine?

- Sintem cunostinte. Vrea sprijinul meu pentru o motiune de cenzura la legea muncii, care sa le dea dreptul muncitorilor la greva. - Nici nu stiam ca grevele sint ilegale, a spus Helen.

Rhys a zimbit, vazind-o interesata. - Numai citeva meserii - timplarii, caramidarii si lucratorii in topitorii - au acest drept legal. Ceilalti nu, ceea ce inseamna ca pot ajunge la inchisoare daca intrerup lucrul.

- Si vrei ca ei sa aiba drept la greva? l-a intrebat Helen. Patron fiind?

- Da. Clasa muncitoare ar trebui sa se bucure de aceleasi drepturi ca oricare altii, in societate. - Nu este menirea femeilor sa se preocupe de astfel de lucruri, a spus lady Berwick, facind semn a lehamite.

Voi cauta o alta data pentru cina care sa-ti convina, domnule Winterborne. - Il conduc eu, doamna, a spus repede Helen, care isi dorea sa petreaca macar citeva clipe singura cu Rhys. Lady Berwick a clatinat hotarita din cap: - Draga mea, nu se cade sa insotesti un domn pina la usa.

Helen le-a aruncat surorilor ei o privire rugatoare. Cit ai clipi, Pandora a impins cu piciorul scaunul din fata ei, rasturnindu-l. - Drace!

a exclamat. Cum s-a intimplat oare asa ceva? Contesa s-a intors imediat spre ea.

- Pandora, cum poti folosi acel cuvint? - Ce sa spun atunci cind rastorn ceva? - Poti folosi un alt cuvint, ca de exemplu...

Lady Berwick a cazut pe ginduri, cautind termenul potrivit, iar Helen a profitat ocazie si s-a strecurat pe usa, impreuna cu Rhys. Fara sa scoata un cuvint, el a prins-o in brate si a sarutat-o apsat.”