VOX

VOX. Tacerea poate fi asurzitoare Doctorita Jean McClellan este un neurolingvist care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii cautand un tratament pentru afazia Wernicke. Insa acum isi duce zilele intr-o tacere impusa, limitandu- se la un numar prestabilit de cuvinte zilnice.

Miscarea Pura, cu respectul ei fata de rolurile traditionale de gen bazat pe invataturile Bibliei, a pus in miscare acest regim draconic; barbatii aflati la putere au crescut miza jocului. Cand fratele presedintelui sufera un atac de cord, Jean este recrutata pentru a accelera cautarea leacului pentru afazie. Rasplata ei?

O pauza de la ratiile zilnice de vorbit pentru ea si pentru fiica ei si asigurari ca legile privind tacerea fortata vor fi curand abolite. Dar, dupa cum va descoperi curand, doctorita McClellan este doar un pion intr-un joc mult mai mare, unul care nu cauta sa vindece afazia, ci sa o induca. Publicul vizat?

Toate femeile. VOX evidentiaza intr-o maniera cutremuratoare importanta comunicarii, precum si pericolul indoctrinarii si al radicalizarii oamenilor. Un roman care te paralizeaza.

- O, The Oprah Magazine Inteligent, tulburator si plin de suspans. - Lee Child Fragment din cartea "VOX" de Christina Dalcher: "CNN nu mai este ce-a fost - nimic nu mai este dar slujba lui Patrick are mai multe sanse de supravietuire daca pare ca am luat o supradoza de propaganda prezidentiala in loc sa ma uit cum zboara mingile peste terenuri de golf ingrijite. Stire de ultima ora: Presedintele anunta...

Asta e tot ce aud inainte sa il vad pe Patrick impreuna cu escortele sale - m-am inselat, erau sase - invadandu-mi spatiul. - Jean McClellan? ma intreaba un barbat bronzat, in costum, care e tot numai colturi.

L-am mai vazut, desigur. Toata lumea l-a mai vazut, doar ca obisnuia sa poarte un guler de cleric cu alb si negru in loc de cravata in timpul aparitiilor publice. In diminetile de duminica, pe cand eu si Jackie ne beam cafeaua ca sa alungam mahmureala din weekend, el era la televizor, starul propriei emisiuni.

La un moment dat, Jackie a dat mai tare, de parca ar fi facut parte din turma. Pretindea ca asta o facea mai furioasa. - Asculta, Sfantul Carl urmeaza sa isi faca iar numarul, spunea ea.

Si iata-l acolo, in uniforma lui de preot, predicand intr-o saptamana despre decaderea familiei americane si in urmatoarea despre bucuria predarii in fata lui Dumnezeu. Asculta cu bucurie anecdote si experiente reale de viata, iar pe burtiera ecranului de televizor aparea mereu acelasi numar de telefon gratuit. Dupa cativa ani, s-a adaugat si un al doilea numar.

In anii mai recenti apareau si linkuri de Facebook, apoi si un cont de Twitter. Dumnezeu ii trimisese trafic, spunea el, si avea sa se descurce cu orice ii oferea Domnul. La vremea aceea, Jackie si cu mine nu ne puteam imagina mai mult de cateva sute de baptisti din sud, din Mississippi, care il urmareau pe reverendul Carl Corbin.

E dureros sa te inseli atat de tare."