Vitrina de curiozități

Seria Pendergast Cosmarul a inceput din nou! O camera mortuara continand oasele unor victime este descoperita in Manhattan. Cercetarile dezvaluie faptul ca responsabil era un criminal in serie, care a fost activ in New York in celebrul cartier Five Points in anul 1880.

Atunci cand un articol de ziar despre aceste crime declanseaza un nou val de violenta, orasul intreg este cuprins de panica. Agentul FBI Pendergast, jurnalistul Bill Smithback si arheologul Nora Kelly lucreaza impreuna pentru a da de urma criminalului…inainte ca el sa ucida din nou. O poveste intensa si interesanta, care combina cautarea vietii eterne cu istoria Americii, a New Yorkului si cu realitatea dura a societatii actuale.

- Publishers Weekly Vitrina de curiozitati este o carte scrisa inteligent, spirituala si cu un ritm alert. - The Sun Jose Mercury News Un thriller fascinant si in acelasi timp inspaimantator, cu o actiune captivanta si plina de suspans. - Brunswick Times Record News Fragment din volumul "Vitrina de curiozitati" de Douglas Preston si Lincoln Child: "Nora vazu mai multi politisti alunecand prin spartura, cu niste cutii grele in mana.

Spatiul se umplu numaidecat de voci puternice, maraieli si injuraturi. Pendergast nu se mai vedea pe nicaieri. Ultimii intrara Ed Shenk si capitanul Custer.

Custer o vazu si veni spre ea, croindu-si cu grija drumul printre caramizi, urmat de doi locotenenti. - Dr. Kelly, am primit ordine de la sediu, spuse el cu voce grabita si pitigaiata.

Spuneti-i sefului dumneavoastra ca, din pacate, s-a inselat. Intr-adevar, se pare ca avem de-a face cu o crima neobisnuita, care insa nu mai prezinta nicio importanta pentru organele legii din ziua de azi, cu atat mai putin pentru FBI. Totul s-a petrecut cu mai bine de o suta de ani in urma.

„Si noi avem o cladire de construit", isi spuse Nora, aruncandu-i o privire lui Shenk. - Nu stiu cine v-a angajat, dar treaba dumneavoastra a luat sfarsit. Ducem ramasitele umane la centrul de medicina legala.

Tot ce mai ramane va fi etichetat si inventariat. Politistii tranteau cutiile pentru probe pe podeaua umeda, si tot spatiul rasuna de bubuituri si de bufnituri. Medicul legist incepu sa scoata oasele din firide, cu mainile grijuliu protejate de manusi de cauciuc, punandu-le apoi in cutii, aruncand la o parte hainele si restul obiectelor personale.

Vocile se amestecau in norii de praf care se ridicau. Lumini de lanterna strapungeau intunericul. Nora privea cum totul era distrus chiar sub ochii ei.

- Doriti ca oamenii mei sa va escorteze afara, domnisoara? o intreba capitanul Custer cu o politete exagerata. - Ma descurc si singura, raspunse Nora.

Lumina soarelui o orbi pret de-o clipa. Tusi, trase in piept aerul curat si privi in jur. Masina era parcata in continuare in strada, iar Pendergast o astepta sprijinit de ea.

Se indrepta spre poarta cu pasi hotarati. Pendergast isi tinea capul inclinat, ferindu-se de soare, cu ochii pe jumatate inchisi. In lumina puternica a dupa-amiezii, piele lui parea palida si translucida ca alabastrul.

- Capitanul avea dreptate, nu-i asa? Nu ai jurisdictie aici. Pendergast pleca incet capul, cu o expresie ingrijorata pe fata.

Nora simti cum furia ii disparea.”