Vise de piatra

Akram Aylisli este un reputat scriitor azer de notorietate internationala. Pe numele sau real Akram Nadjaf oglu Naibov, el s-a nascut la 12 ianuarie 1937 in satul Aylis din regiunea Ordubad a provinciei Nakhidjevan apartinand actualmente Azerbaidjanului. Aylis este denumirea azera a vechii localitati armenesti Agulis cu o biografie prestigioasa.

Nakhidjevanul este la randul sau un tinut istoric armenesc, dupa cum o arata numele sau traductibil din armeana prin Popasul dintai, aluzie la traditia care sustine ca acolo s-ar fi oprit Arca lui Noe, iar patriarhul ar fi intemeiat o asezare; prin decizia Kremlinului, la 9 februarie 1924, Nakhidjevanul a fost inclus, ca republica autonoma sovietica, in componenta administrativa a RSS Azerbaidjan, statut abuziv perpetuat pana in prezent, dupa ce Azerbaidjanul si Armenia au devenit independente, desi situarea tinutului fata de Azerbaidjan face din el o exclava in fapt alipita geografic numai Armeniei. Cariera glorioasa a lui Akram Aylisli a cunoscut o turnura dramatica dupa aparitia nuvelei Das yuxular (Vise de piatra) in traducere ruseasca, in numarul 12/2012 al revistei de literatura „Drujba narodov” (Prietenia popoarelor) din Moscova. Oricum, nici pana atunci creatiile scriitorului azer nu fusesera conforme criteriilor realismului socialist si acesta a continuat sa scrie in anii 1990 la modul critic despre epoca sovietica.

De data asta, insa, aveau sa se simta lezati in fanatismul lor etnic-religios chiar conationalii sai, deoarece proza este axata pe declansarea pogromului antiarmean din Baku in 1990, cu aluzii la cel din Sumgait in februarie 1989, pe de alta parte fiind evocata masacrarea locuitorilor armeni din Aylis de catre trupele turcesti. Nuvela a fost scrisa in anul 2006, dar autorul ei n-a cutezat s-o publice decat dupa ce un ofiter azer care in 2004 asasinase bestial, cu toporul, un coleg armean, in somnul aceluia, a fost extradat in 2012 de autoritatile din Budapesta, unde avusese loc crima, Azerbaidjanului, care avea sa-l primeasca pe ucigas cu onorurile cuvenite unui erou national, recompensandu-l si, evident, lasandu-l liber. Probabil ca un armean n-ar fi scris despre Agulis/Aylis mai elogios si mai inspirat decat a facut-o scriitorul azer Akram Aylisli in cartea sa.

Nu este surprinzatoare, asadar, riposta nu doar critica, ci si vindicativa a compatriotilor autorului la aparitia nuvelei, motivata de atitudinea favorabila fata de armeni care razbate din paginile acesteia. Dincolo de reactia sanguina, excesiv inflamata, a unei natiuni oricum predispuse genetic la un comportament agresiv, supararea azerilor, daca nu e acceptabila, poate fi insa inteleasa. In Baku, in Gandja si in localitatea natala a autorului, au fost organizate manifestari in care se cerea moartea lui Aylisli ca tradator vandut armenilor, sustinandu-se chiar ca ar fi armean si cerandu-se ca dovada analizarea ADN-ului aceluia.

Intr-o sesiune speciala, Parlamentul Azerbaidjanului a solicitat ca Aylisli sa fie privat de premiile de stat obtinute, sa-i fie retrasa cetatenia si el sa fie expulzat in Armenia. Presedintele Parlamentului, Ogtay Asadov, a spus ca e ceva suspect in sangele oricui il sustine pe Aylisli. Ali Hasanov, seful departamentului social-politic al administratiei prezidentiale, l-a criticat pe scriitor ca nu are spirit national si simt umanitar, ca nu respecta memoria celor cazuti in razboi, ca ii prezinta cu simpatie pe tinerii armeni care au ucis mii de azeri si au ocupat pamanturi azere, iar pe azeri ca pe niste criminali.

In replica la acuzele aduse, Aylisli a afirmat: „Daca as fi armean, ar fi aflat toti asta, iar mie nu mi-ar fi rusine”. Intr-un interviu, comentand atacurile la adresa lui, el a spus ca armenii nu ii sunt dusmani si ca ar dori sa contribuie la gasirea unei solutii pasnice a conflictului dintre cele doua natiuni. De asemenea, nu se considera patriot, fiindca este scriitor, si un scriitor trebuie sa scrie ce ii dicteaza mintea si ratiunea.