Viata lui M. Blecher

Biografia nu lucreaza cu mituri, ci mai degraba le chestioneaza si le deconstruieste. Cartea de fata isi propune sa vorbeasca despre autorul Intamplarilor in irealitatea imediata sub pretextul unei biografii critice, informata cu toate precautiile si anxietatile acumulate in domeniu in ultimii 50 de ani. Este prima biografie dedicata lui Blecher, contribuind astfel, inevitabil, la canonizarea galopanta de care acest autor se bucura in ultimele decenii.

Chiar daca naratiunea este instrumentul by default al biografului, ea nu tinteste coerenta romanesca. Am urmarit contrastele intre «chipurile» scriitorului, asa cum apar ele in documente personale, in amintirile martorilor sau in lecturile altor biografi, cu delimitarea faptelor nude fata de constructia imaginara si imagologica. Am subliniat, de fiecare data cand am avut ocazia, relatia ambivalenta dintre ce traieste Blecher si ce scrie el, de exemplu reflexiile unei povesti de dragoste in poemele dedicate iubitei.

Am urmarit etapele formarii intelectuale, ale limpezirii lecturilor si ale adeziunilor ideologice ale scriitorului, fara a cauta sa introduc certitudini acolo unde nu e loc decat pentru supozitie, dar totodata fara sa ignor detaliul sugestiv. Citind astfel parcursul scriitoricesc al lui Blecher, putem vedea in opera blecheriana un mod de a invinge, nu pentru ca autorul si-a uitat astfel suferintele concrete atata timp cat a scris-o, ci pentru ca a cautat sa depaseasca aceste suferinte, supunandu-le unei «lecturi» creatoare, datatoare de sens. (Doris Mironescu) Cred ca trecerea lui M.

Blecher prin viata are o semnificatie deosebita in ordinea morala a lumii. In existenta lui, care e un sfasietor act de martiraj, cred ca sta inchisa una dintre cele mai patetice si mai zguduitoare biografii ale timpului. O biografie cu elemente universale, valabila pentru orice om, din orice parte a lumii.

(Geo Bogza, 1938) In varsta de 24 ani. Traieste. Traieste langa mare, la soare, se preumbla prin nostalgicele curti ale oamenilor si pe trotuarele linse curat de praf.

Zareste o fata, un caine sau o scoica: priveste; nu stie; nu intelege; conturul visului ii aluneca direct prin maini, in plina si absurda realitate. Vartejurile lui nu pot fi inchise intr-un saltar iar corabiile lui pornesc fara sa se adune. In vidul celor patru albi pereti isi sculpteaza corpul divers.

Halucinant de exact, exista. Viata lui e precisa pentru ca se petrece asa. Scrie intai sub piele apoi transcrie pe hartie.

(M. Blecher, 1934)