Vechea si Noua Roma

Capitolele cartii de fata sunt alcatuite din texte pe care le-am redactat cu felurite prilejuri, la diferite soroace de timp. Considerand ca ar putea fi adunate intr-un singur volum, le-am ordonat, le-am adaugat alte cateva scrieri si, astfel, am intocmit cartea ce ne sta inainte. Titlul Vechea si Noua Roma este un punct de referinta pentru fiecare capitol in parte.

Primele capitole se refera la Vechea Roma a Imperiului Roman, urmatoarele la Noua Capitala, Noua Roma - Constantinopol, iar celelalte surprind legaturile dintre acestea, conflictele, respectiv intreruperea comuniunii lor. Doua cetati cu o mare Traditie si cultura, cu o istorie de cuceriri si lupte pentru eliberare, cu alesi Parinti slujitori ai Bisericii si, deopotriva, cu rataciri ale eresurilor, cu miscari de impotrivire si de dialog. Nu vorbim despre Prima si A Doua Roma, in sensul unei insiruiri ce s-ar putea continua cu o A Treia si o A Patra, ci despre o singura Roma, cea Veche si cea Noua.

Incepand cu veacul al VllI-lea, Vechea Roma va incepe, desigur, sa paseasca pe o cale diferita de Traditia si cultura comuna, de isihia si teologia primelor secole, in vreme ce Noua Roma a continuat, de veacuri, sa pastreze insuflarea aceleiasi Traditii. Spunand aceasta avem in vedere adevarul teologic si viata crestina personala. Totusi, secularismul si pervertirea credintei ortodoxe raman o ispita ce va pandi dintotdeauna Biserica.

Avem trebuinta de o viata insuflata de isihasm si de intreaga Traditie isihasta (niptica), adevarata premisa a teologiei ortodoxe. - Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului