Valuri

Cand trecutul renaste, ce faci? Accepti sa fii purtat de valuri sau lupti cu ele? Romanul Valuri de Arina Delcea urmareste viata a doua femei foarte diferite, legate doar de prietenia dintre fiicele lor.

Cristina traieste izolat, intr-o cabana in munti, de unde isi administreaza afacerea. Lucia locuieste in centrul Brasovului si lucreaza la banca. Printre provocarile cotidianului legate de cresterea copiilor, de intretinerea relatiilor cu sotii lor mereu absenti, de multitudinea de probleme generate de afaceri sau de dependente, un jurnal, care apare in podul casei uneia dintre ele, dezvaluie legaturile mult mai stranse si dureroase dintre Cristina si Lucia.

Efectele alegerilor asumate intr-un anumit moment se intorc in valuri. Un roman a carei actiune principala se desfasoara intr-o zona montana, dar al carui laitmotiv este, in mod surprinzator, marea. Cehov, Hemingway, Murakami, fiecare au tesut povesti la malul marii.

Un roman pe care nu ai vrea sa-l lasi din mana, pentru ca acolo, printre valurile vietii, devine o parte din tine. - Vitali Cipileaga, scriitor Arina Delcea are 28 de ani. Este absolventa a Facultatii de Jurnalism a Universitatii din Bucuresti, unde a obtinut si diploma de master in Jurnalism Politic.

A fost reportera in domeniul politic si prezentatoare la Digi24, iar acum este jurnalista la Realitatea Plus. Intre cele doua joburi si-a luat un an sabatic, in care a scris romanul ei de debut, Valuri. Arina pregateste o calatorie in jurul lumii, pe un velier, alaturi de sotul si cainele ei.

Vrea sa filmeze lumea si sa scrie despre ea. Fragment din roman: „Era pregatita barca pentru toate. Pentru toate aventurile, peripetiile, drumurile lungi si grele, in care inveti cate o lectie pe minut, dar si pentru cele line, in care doar te bucuri.

Visuri desarte infipte acum cateva sute de metri mai jos, in nisipul intunecat. Tot acolo isi vor gasi loc si celelalte resturi dintr-o existenta trecuta a unui iaht ce a navigat intr-un lac, in loc de ocean. Epava nu mai lupta.

Nu mai are cu ce. Stie ca este o epava care mai pluteste inca putin pe valurile prea line, triste. A imbratisat inevitabilul si doar isi traieste ultimele clipe deasupra apei, inainte sa fie definitiv absorbita de adancimi.”