Ursul și privighetoarea

O poveste magica ce-ti va taia rasuflarea! In salbaticia Rusiei, iarna pare ca dureaza mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjeaza frigul, si dupa o zi petrecuta afara, serile ramane langa foc, ascultand basmele doicii sale despre Imparatul Inghet, demonul zapezii.

La cativa ani dupa ce mama Vasilisei moare, tatal ei calatoreste la Moscova, de unde se intoarce cu o noua nevasta. O femeie cu credinta in Dumnezeu, care le interzice tuturor sa mai slujeasca spiritele casei si datinile pagane. Familia intreaga o asculta, doar Vasya i se impotriveste, hranind in continuare spiritele ce salasluiesc in jurul caminului, simtind ca disparitia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari.

Si, intr-adevar, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra intregului sat, in vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casa. E timpul ca Vasya sa-si descopere adevaratele puteri. Ursul si privighetoarea e mai mult decat un basm – e o incursiune intr-o lume in care o tanara fata se maturizeaza, isi asculta instinctul si refuza sa se supuna „destinului femeilor”, intr-o epoca in care acestea nu puteau decat sa-si slujeasca barbatul si gospodaria.

Sclipitor. Va fascina cititorii inca de la prima pagina, cu o eroina irezistibila, care nu vrea mai mult decat sa se elibereze de obligatiile puse asupra femeilor, si sa-si ia soarta in propriile maini. - Publishers Weekly Romanul de debut al lui Arden are cadenta unui basm minunat, fiind insa mai poetic si mai intunecat.

- The Washington Post Citeste si continuarea: Fata din turn Fragment din volumul "Ursul si privighetoarea" de Katherine Arden: "Ca intotdeauna, vocea lui intensa si moale a acaparat incaperea. A umplut peretii si spatiul intunecat de langa grinzi. Toata lumea a tacut.

Vasea a vazut domovoiul ghemuindu-se adanc inauntrul sobei. - Si-a dat acordul. O viata printre surorile sfinte s-ar putea sa-ti salveze sufletul.

Nu esti in siguranta in satul asta, unde ai gresit in fata atator oameni. Te numesc vrajitoare, Vasilisa Petrovna. Nu stii asta?

Te numesc demon. O sa te omoare cu pietre inainte sa se termine iarna asta demonica, daca nu pleci. Chiar si Aliosa a tacut.

Dar Vasea a vorbit, ragusita ca un corb. - Nu, a spus ea. Nici acum, nici altcandva.

Nu am gresit in fata nimanui. N-o sa calc niciodata intr-o manastire. Nici daca va trebui sa locuiesc in padure si sa ma milogesc de Baba Iaga sa ma lase sa muncesc.

- Asta nu-i un basm, Vasea, a intervenit Anna, cu o voce stridenta. Nu ti-a cerut nimeni parerea. E pentru binele tau.

Vasea s-a gandit la domovoiul care se stingea, la creaturile moarte care se tarau in jurul casei, la dezastrul pe care abia il evitasera. - Dar ce am facut? a vrut ea sa stie.

Cu groaza, si-a dat seama ca avea lacrimi in ochi. - N-am ranit pe nimeni. Am incercat sa va salvez!

Parinte - s-a intors la Konstantin - te-am salvat de rusalka, atunci cand te-ar fi omorat, langa lac. Am alungat mortii sau am incercat... S-a oprit, inecandu-se, chinuindu-se sa respire.

- Tu? a suierat Anna. Sa-i alungi?

Tu ti-ai invitat cohorta de demoni! Ai adus toate ghinioanele asupra noastra. Crezi ca n-am vazut?

Aliosa a deschis gura, dar Vasea i-a luat-o inainte. - Daca ma trimiteti de aici iarna asta, o sa muriti cu totii. Anna a icnit.

- Cum indraznesti sa ne ameninti? - Nu va amenint, a spus Vasea, disperata. E adevarul."