Unificarea dreptului obligațiilor civile și comerciale

In momentul codificarii dreptului comercial si al transformarii sale dintr-un drept de clasa (ius mercatorum) intr-un drept al comertului (ius mercaturae), soarta sa a fost pecetluita, dreptul comercial fiind anexat si subordonat dreptului civil (Thaller), pierzandu-si definitiv autonomia oricum relativa, astfel incat distinctia dintre obligatiile civile si cele comerciale a devenit doar una pur formala, arbitrara, fara o baza reala, substantiala: „Actul de comert tipic nu exista” (Bolaffio). Noul Cod civil a desavarsit unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale, pecetluind destinul dreptului comercial modern (codificat). Murind, dreptul comercial si-a celebrat propriul triumf (Ascarelli, Roppo).

Lucrarea Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale constituie prima analiza – istorica, teoretica si practica – aprofundata si sistematica a aparitiei, expansiunii si extinctiunii dreptului comercial modern roman, din momentul codificarii sale in veacul al XIX-lea si pana in momentul desavarsirii unificarii dreptului obligatiilor in secolul al XX-lea, prin Noul Cod civil. Ca structura, lucrarea este compusa din doua parti principale: prima este dedicata regimului obligatiilor civile si comerciale in sistemul Codului civil din 1864 si al Codului de comert din 1887; a doua este dedicata regimului unitar al dreptului obligatiilor in sistemul Noului Cod civil din 2009. Dupa 1 octombrie 2011 nu se mai poate deloc vorbi de drept comercial ca drept autonom din punct de vedere legislativ si nici ca drept autonom din punct de vedere stiintific si didactic (administrativ).

Si daca unii autori mai vorbesc, scriu si/sau predau „noul” drept comercial, nu inseamna ca acesta si exista. Dimpotriva, intre „noul” drept comercial si dreptul aplicabil activitatilor economice si altor activitati profesionale nu este vorba, in realitate, de nicio legatura conceptuala si nici de existenta vreunei filiatii genetice ori de alta natura. Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale nu doar repune in discutie diviziunea dreptului privat si distinctia dintre acesta si dreptul public, ci provoaca si schimbarea organizarii judiciare, unificarea competentei jurisdictionale si a procedurii de judecata a litigiilor dintre profesionisti si/sau neprofesionisti, determinand, totodata, schimbari majore, profunde, in cadrul sistemului insusi al stiintelor juridice si, mai ales, in formarea si structura disciplinelor din invatamantul juridic romanesc, care trebuie nu numai refondate, ci si reamenajate, reconstruite si, astfel, revitalizate.

Lucrarea Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale se adreseaza deopotriva teoreticienilor si practicienilor dreptului, masteranzilor si doctoranzilor, inclusiv studentilor in drept care doresc sa aprofundeze cunostintele in materia obligatiilor si contractelor, dar si pe cele apartinand teoriei generale a dreptului in general si a dreptului civil in particular.