Uneori trebuie să te aștepți la mai mult

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot.

- Calin Vlasie Isabela Nicoara (n. la 6 februarie 1970, in Fagaras, Brasov) este absolventa a Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie. Profesor in Deva.

Debuteaza in anul 2013 cu volumul de poezie Despre trup altadata. Membra a cenaclului Qpoem din 2015. Inca neimbacsite de livresc, versurile Isabelei Nicoara strabat teritoriul relatiei erotice dintre El si Ea cu o autenticitate care nu vine numai din inocenta, ci si din convingerea ca poezia este un dat fundamental al fiintei, fara de care nimic nu are sens.

Un eros mentalizat si problematizat, nu insa pana la osificarea conceptuala, caci poeta prefera sa ramana in sfera intelesurilor existentiale. E de apreciat atat bunul-gust de a evita moda minimalismului (care, de cele mai multe ori in poezia tanara de azi, este doar mizerabilism si vulgaritate gratuita), cat mai ales brevilocventa discursului poetei. Care brevilocventa ne spune ca Isabela Nicoara simte responsabilitatea limbajului si nu risipeste poezia pentru a comunica fleacuri.

Cautarea unei limpezimi a gandului si a unui sens al poemului e si ea vizibila. Daca va ajunge la o mitologie lirica personala, asa cum lasa sa se intrevada multe dintre textele prezente in acest volum, vom putea vorbi despre Isabela Nicoara ca despre un poet autentic. - Razvan Voncu Fragment din cartea "Uneori trebuie sa te astepti la mai mult" de Isabela Nicoara: "...si zeul te invita la cina spunandu-ti tu, vaca blanda, nu vei scrie nicicand da-mi un umar un calcai si vei fi nemuritoare mugind il privesc sacru in mine e pretul migrarii si inca nu stie eu voi plati printre lacrimi si stridii eu voi vorbi causul subtiat al uimirii maruntisul primit e al meu mancam dintr-o inima iute si gustul sunt eu sunt o mistrie in mana ingerului astupand cu maiestrie un gol de cand pastra fotografii cu mine asa cum venisem pe lumea goala m-am cumintit in noaptea cand tata dezmierdand nemurirea cu ranga zambitor a prezis cand vei fi mare voi invia termina-ti zidul tencuieste si daca vei avea nevoie de spatiu de aer invata-i pe cei din jur sa respire ar fi posibil ar fi imens prindeam aripi le tineam strans sunt eu cea care lupta cu ingerul"