Unde este Euridice?

Proza scurta "Cand acele "imaginary gardens with real toads in them" ii ies in cale, scriitorul observa si transcrie, in masura in care talentul ii permite, ceea ce crede ca vede si intelege – un exercitiu greu, terifiant, dar si plin de satisfactii rare." (Ana Petra) Cuprins: In iarba Cum arata prima iubire Euridice si viata sexuala Examen Euridice. Extaz, poate O invitatie Clara. Spre toamna Sempre libera Solemnitatile biologiei Aria Noli me tangere Nunta Marie Theres', wie gut sie ist!

(Marie Theres', ce buna esti!) Muscate in balcon. Lina O zi friguroasa. Georgette O fata la fereastra.

Delia Vechea poveste. Della Magdalena Iuliana Ceva Euridice a auzit Valeria Un fel de sarpe Dincolo de padure Irisi Euridice in gradina Fragment din volum: “Acum, cand avea un copil de crescut, Marta se hotarase sa renunte la toate tentatiile din jur si sa aiba grija numai de fetita ei. Nu era sigura ca fetita era a barbatului ei, dar ce importanta avea, mai avea acest fapt?

Ideea de a deveni o sotie buna, intelegatoare si o mama atenta o stapanisera de multa vreme. Devenisera, cumva, o a doua natura sau, mai corect spus, noua esenta a Martei. Avea o viata linistita si imbelsugata.

Sotul ei castiga bine si ii construise o casa confortabila si primitoare. Marta se straduise s-o aranjeze cat mai placut, cu canapele incapatoare si multe perne peste tot, crosetate sau impletite chiar de ea, covoare persane si divane spatioase. Ii placea compania si Marta avea mereu la ea cateva prietene din tinerete, singure sau insotite de unu-doi barbati, amici comuni, majoritatea oameni insurati, cu neveste si copii, cunoscuti din copilarie.

Le oferea cafele, visinata facuta de ea si prajituri de casa, fiindca Marta avea talent si la bucatarie. Impreuna, isi aduceau aminte de tineretea lor nu foarte indepartata, de salbaticii ani ai deceniului al saselea, de noptile lor nedormite, cu dans si bautura, iubirile lor ilicite si comune, suferintele infinite, in fumul tigarilor nenumarate... Imbracata in rochii pretentioase, fetita ei statea mai intotdeauna intr-un fotoliu inalt din coltul incaperii, ca o papusa de calitate, zambitoare si nemiscata.

Asculta cu atentie, nebagata in seama. Maica-sa trecea pe langa ea si o mangaia pe par sau pe tampla, iar barbatii o priveau uneori lung, pe ganduri. Alteori, cate unul dintre barbati se ridica de pe canapea si, cu tigara intre degete, se apropia de ea si o ciupea usor de obraz, zambind-i ciudat.

Fara sa vrea, fetita privea in pamant si, cu degete tremuratoare, isi stergea obrazul inrosit. Crestea repede in coltul camerei cu canapele largi si perne moi. Intelegea mai mult din ce se discuta la cafele si prajituri.

Era vorba de iubire, de pasiune, ceva care te facea extrem de fericit si nefericit in acelasi timp. Fetita se gandea ca va simti, in curand, asa ceva si ea. Isi inchipuia ca privirile barbatilor care veneau in vizita erau semne de iubire."