Umbra mea urca pe scena

Any Dragoianu nu-si calmeaza intru totul angoasele, dar are acces la reflectii mai profunde. Daca pozele de vitrina exista si ele, poeta le echilibreaza bine cu versuri mai adanci si mai confesive. Camasa de forta a devenit confortabila.

Poeziile au inca destul din disperarea cu care "femeia" care se juca periculos cu focul voia sa incendieze lumea. Privirea este insa mai larga, se simte o tentatie a impacarii cu Universul si cu destinul. Contez in continuare pe Any Dragoianu si cred ca trebuie sa urmarim cu atentie maturizarea ei promitatoare, textele tot mai ofertante si mereu vitale.

- Horia Garbea Umbra mea urca pe scena se masoara cu verbele ingramadite in pieptul actorilor nimeni nu raspunde la provocare un control absolut al cortinei regizorul tresare am facut ceva gresit spectatorii incep sa rada umbra mea alba ca o statuie se clatina spre stanga unde Ana si Manole incearca un dialog ciucurii cortinei se lipesc pe pieptul actritei odata cu mortarul umbra inainteaza vulgar depaseste toate granitele baladei nu detin controlul cineva a facut o farsa poate un amant secret care vrea sa-l alunge pe mesterul ingamfat cine sunt eu si de ce e atat de ingusta scena spectatorii aplauda ca la un show de duzina brusc umbra mea se retrage intelegand neputinta schimbarilor istorice intr-un cadru perfect Ana isi plange de veacuri trupul/frumusetea/pruncul