Ultimul profet adevărat

Din cand in cand, in dupa-amiezile de sambata, pleca in capitala la Biblioteca Centrala, sa se intereseze daca n-a aparut in fondurile de carte straina Asa grait-a Zarathustra. Ooo, cartea asta interzisa in perioada comunista devenise o alta obsesie de-a lui! E o poveste intreaga despre care ar fi multe de vorbit, iata de ce am sa revin la ea cu o alta ocazie.

Ceea ce ar trebui amintit acum este ca in anii de adolescenta daduse din intamplare de aceasta carte in closetul din curtea familiei Timerman. Carte - e prea mult spus. Niste file fara coperti, fara inceput si fara sfarsit si nici macar cu toate paginile in ordine consecutiva: un teanc de foi desperecheate si ferfenitite.

Mai mult intuitiv decat logic, zicea el, a dedus cine este autorul, dar exagera; de fapt, abia in anii de studentie a aflat de Nietzsche. Scotandu-le din cuiul mare si ruginit, citise pe nerasuflate paginile care i-au excitat imaginatia si, mult mai tarziu, a ajuns sa elaboreze o teorie a Supraomului Infirm, proprie, deosebita de cea a lui Nietzsche. Zicea ca aceasta teorie ni se potriveste noua, ca datorita ei ne vom inalta deasupra tuturor si ca nu vom mai avea nevoie de invatatura lui Zarathustra.

Imi placea sa-l ascult vorbind nazbatii profunde, ii admiram teribilismul filozofic, chiar daca recunoscuse in repetate randuri ca nu intelege, decat la modul superficial, problemele esentiale dezbatute in Zarathustra. - Val Butnaru Val Butnaru (n. 1955, in Chisinau) este absolvent al Facultatii de Ziaristica din cadrul Universitatii de Stat din Moldova.

A scris peste 20 de piese de teatru, care au fost montate la Chisinau, Bucuresti, Sibiu, Constanta. Printre cele mai importante opere se numara Procedeul de jiu-jitsu (1981), Apusul de soare se amana (1982), La Venetia e cu totul altfel (1989), Iosif si amanta sa (1993), Saxofonul cu frunze rosii (1997), Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele (1999), Sase autori in cautarea unui personaj (2001), Fotografi si clovni invizibili (2005), Avant de mourir (2007), Scrisorile pierdute de I.L.C. (2008).

Dupa aproape 30 de ani de dramaturgie, Val Butnaru scrie primul sau roman, Cartea nomazilor din B. (2010), apoi publica Negru si Rosu. 1930-2056 (2016), Misterioasa disparitie a lui Teo Neamtu (2017), dilogia Manuscrisul lui Zograf - sotia lui Faust, desperado.com (2020) si Hipnotic (2021).

Incepand cu anul 1989, activitatea literara a lui Val Butnaru este recunoscuta prin diferite premii nationale precum Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai buna piesa (1989, 1999), Premiul "Ion Luca Caragiale" al Academiei Romane (1993), Premiul revistei "Convorbiri Literare" (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011), Premiul Opera OMNIA al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2018), cel mai recent fiind Premiul National pentru Literatura (2019).