Ugly Love. Despre fata urata a iubirii

Atunci cand Tate Collins il intalneste pe Miles Archer, un pilot de avioane tacut, la locul lui, bantuit de un trecut intunecat, ea e constienta ca ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se considera nici macar prieteni, iar singurul lucru pe care il au in comun este o atractie fizica de netagaduit. Dupa ce dorintele lor ies la iveala, cei doi isi dau seama ca tocmai au gasit solutia perfecta pentru o relatie fara alte implicatii.

El nu cauta iubire, iar ea nu are timp pentru asa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfacator, daca Tate ar putea sa respecte cele doua reguli impuse de Miles: nu pune intrebari despre trecut, nu te astepta la un viitor impreuna. Ei cred ca se pot descurca, dar, atunci cand in povestea lor se infiripa sentimente adevarate, totul se schimba: Inimile sunt invadate Promisiunile sunt incalcate Regulile sunt spulberate Iar iubirea devine urata Numai Colleen Hoover poate adauga unui singur roman atat de multa genialitate.

- Jamie McGuire, autoarea romanului Fericirea incepe azi Fragment din romanul "Ugly love. Despre fata urata a iubirii" de Colleen Hoover: "- Problema este ca nu stiu cum sa tratez situatia dintre noi. Paseste spre mine si ma ridic.

Isi pune bratele in jurul umerilor mei si ma strange la piept. - Nu gasesc un mod frumos sau macar politicos de a-ti spune asta, dar ceea ce i-am spus lui Corbin este adevarat. N-o sa mai iubesc niciodata.

Din punctul meu de vedere, nu merita. Dar sunt nedrept cu tine. Stiu ca ma joc cu mintea ta, stiu ca te-am ranit si imi pare rau pentru asta.

Imi place sa fiu cu tine, dar, de fiecare data cand suntem impreuna, ma sperie faptul ca o sa incepi sa vezi mai mult decat este. Stiu ca ar trebui sa am un fel de reactie la ceea ce mi-a spus, dar inca ii analizez cuvintele. Fiecare marturisire a lui ar trebui sa fie un semnal de alarma, pentru ca toate se leaga de crudul adevar, acela ca nu are de gand sa ma iubeasca sau sa aiba o relatie cu mine, dar semnalul nu rasuna.

Apare unda verde. - Nu vrei sa ma iubesti pe mine, in mod special, sau nu vrei sa mai iubesti, in general? Ma indeparteaza de la piept, pentru a ma putea privi in ochi, atunci cand raspunde.

- Nu vreau iubire, in general, Tate. Niciodata. Pe tine, in mod special, doar...

te vreau. Ma indragostesc, il urasc si ma indragostesc din nou de raspunsul lui. Sunt asa distrusa!

Tot ce spune ar trebui sa ma faca sa fug mancand pamantul, dar, in schimb, ma face sa vreau sa il imbratisez si sa-i ofer tot ce vrea sa ia de la mine. Il mint si ma mint pe mine si nu fac niciunuia dintre noi un bine, dar nu pot opri cuvintele care imi ies pe gura. - Pot sa ma descurc, daca ramanem la ceva simplu, ii spun.

Scenele pe care le faci, de genul celei de acum cateva saptamani, cand ai plecat si ai trantit usa? Asta nu inseamna ceva simplu, Miles. Asemenea intamplari complica lucrurile.

Incuviinteaza din cap, cantarindu-mi cuvintele. - Simplu, raspunde, testand cuvantul pe buze. Daca tu te descurci cu ce e simplu, pot sa fac totul simplu.

- Bine. Si, atunci cand o sa devina prea greu pentru oricare dintre noi, o s-o terminam de tot. - Nu-mi fac griji ca poate sa devina prea greu pentru mine, imi spune.

Sunt ingrijorat ca poate sa devina prea greu pentru tine."