Ucide-l pe Tata

Cand in Pratoni de Vivaro, o localitate din apropiere de Roma, o mama dispare impreuna cu fiul ei, inspectorul-sef adjunct al Unitatii Mobile din capitala Italiei isi cheama in ajutor asistenta cea mai de incredere, pe Colomba Caselli. Impreuna cu neobisnuitul Dante Torre, Colomba Caselli porneste fara voie o ancheta care le pune amandurora viata in primejdie. Ce incredere poate avea cu adevarat in ciudatul ei aliat?

Ce legatura exista intre rapirea unui copil in urma cu peste treizeci de ani, un atentat cu bomba la Paris si disparitia din Pratoni? Vor putea Dante si Colomba sa-si depaseasca cele mai negre temeri? Si cine este Tatal?

(Sandrone Dazieri ofera cititorilor un roman palpitant in care se recunosc usor influentele noir-ului si ale maestrilor benzilor desenate americane. Personajele principale sunt memorabile, cele episodice sunt conturate fantastic, actiunea este plina de suspans si rasturnari de situatie. Ritmul este perfect stapanit, astfel incat cartea se citeste fara s-o lasi din mana.

Iar finalul il lasa pe cititor cu o intrebare pe care o auzim adesea, si anume daca scopul scuza mijloacele.) Sandrone Dazieri isi arunca cititorii in vartejul unei actiuni trepidante, intr-un roman in care se recunosc usor influentele noir-ului si ale maestrilor benzilor desenate americane. Perfect dozat, ritmul povestii te face sa nu poti lasa cartea din mana pana la nu ajungi la final, unde te asteapta o lovitura de teatru de maestru. Fragment din romanul "Ucide-l pe Tata" de Sandrone Dazieri: “El intrase dandu-se drept o ruda in vizita si se inchisese intr-o baie de la barul de la parter, asteptand sa se astearna noaptea.

Stia ca avea s-o curete abia a doua zi dimineata, cum stia ca pe sectia obiectivului sau erau numai doi infirmieri, in timp ce medicul de garda era la urgente. Astepta pana trecuse de miezul noptii, apoi isi pusese halatul si urcase scarile, urmand traseul stabilit dinainte si ascunzandu-se daca trecea cineva. Fusese usor, si ar fi fost si mai simplu sa iasa.

Insa daca cineva si-ar fi dat seama de prezenta lui... ei bine, instructiunile lui nu prevedeau sa se lase prins. Barbatul in halat studie chipul Colombei ca sa verifice inca o data daca dormea, apoi intinse un brat deasupra ei ca sa apuce tubul perfuziei de pe latura cealalta a patului.

In clipa aceea auzi in spatele lui un zgomot de sticla sparta. Se intoarse brusc, cu inima in gat, descoperind ca cineva facuse tandari geamul lovindu-l cu un pantof, care acum se invartea incet pe podea. - Ce se-ntampla?

murmura Colomba, abia rostind cuvintele. “S-a trezit, la dracu'”, isi zise barbatul in halat. - Trebuie sa va schimb perfuzia, zise zambind si incercand sa para profesionist.

Culcati-va la loc. Colomba stramba din nas. Barbatul duhnea a alcool si nu semana cu infirmierii care ii spusesera noapte buna.

Apoi vazu fereastra sparta si se sprijini intr-un cot, confuza. - Stati o clipa... - Stati nemiscata, va rog.

Barbatul in halat ii puse o mana pe umar ca s-o imobilizeze, in timp ce o intindea din nou pe cealalta spre perfuzie. Colomba, de-acum complet treaza, simti cu toata fiinta ca ceva nu era in regula. Il impinse la o parte.

- Nu ma atingeti. Drept raspuns, barbatul o insfaca de gat cu mana libera, iar gestul fu atat de neasteptat si violent incat Colomba isi simti plamanii strangandu-se deodata. Imediat umbrele din camera incepura sa se agite si urechile sa i se umple de soapte si tipete.

Barbatul o tranti pe pat, imobilizand-o cu genunchiul si strangand-o in continuare de gat, in timp ce cu mana stanga incerca din nou sa ajunga la tub.”