Turma pastorului mut

Autofictiune al carei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezinta un „oras al nebunilor” intr-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, in special nebuni, dar si personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu. Nu lipsesc nici figurile de politicieni, mereu in mijlocul controverselor. Uneori iubiti, alteori contestati, sint persoane cu o imensa notorietate, care de multe ori se intoarce impotriva lor.

Iar locuitorii „orasului nebunilor” pregatesc o preluare a puterii si infiintarea unui nou stat. Cu o doza necesara de ironie, un adaos de realitate cotidiana si mult umor, Turma pastorului mut schiteaza tabloul unei lumi in aparenta normale, insa populata de idei si scene dintre cele mai absurde. O lume pe care multi dintre noi o recunoastem din viata de zi cu zi, care uneori ne infurie, alteori ne distreaza, dar care ramine mereu aceeasi.

Fragment din volum: “Dupa ce am iesit din biserica cu spatele la usa, inchinindu-ma, m-am simtit brusc coplesit de o anume sfirseala si am simtit nevoia sa ma odihnesc putin. L-am lasat in urma la Triaj pe Agirbicioaie, l-am vazut, aruncind o privire peste umar, cum s-a catarat pe cea mai inalta treapta a scarii de acces. Tinea un discurs cu toata fata luminata de fericire si forta.

Pentru a face liniste in grupul de nebuni adunati in parculetul din fata, Puscarie fluiera tare, cu cele doua degete P. si U. de la mina stinga.

In stinga lui, Falsul Ceausescu, desi inalt, ridicat pe virfuri, flutura cu frenezie tricolorul asistat de Ceausescu Cohen, care isi tinea multumit miinile cu degetele intrepatrunse peste burtica lui proeminenta, impinsa inainte. La dreapta criminalului mitoman, acum pocait si charismatic, Roxana agita, ajutata de Misa Dzvin, caruia bandajul ii cazuse de tot pe o parte, steagul Uniunii Europene, pe care fata terminase de scris cu litere mari, egale si frumos caligrafiate, intre cele 12 stele aurii aliniate pe pinza azurie, SOCOLA. Pe o parte a drapelului, in coltul de jos, se vedea intiparita ca o semnatura, cu singele din rana moldo-cazacului urmas al lui Vasile Lupu, amprenta palmei sale mici, care flutura ca o mina deasupra unui pilc de pina in 30 de bolnavi, unii iesiti mai devreme de la slujba si altii care iesisera pur si simplu din saloane, pentru ca nu ii mai impiedica nimeni sa o faca, adunati ca la un miting in scuarul din fata Triajului, ascultind cu luare-aminte cuvintarea lui Agirbicioaie.

“Toti oamenii sint egali... noi, bolnavii de la Socola, adunati in aceasta zi solemna...” incepu acesta o interpretare in nota subiectiva a Declaratiei drepturilor omului, schimbata in Declaratia universala a privilegiilor nebunilor, meniti de acum incolo sa poarte grija unei lumi amortite."