Tunelurile terorii

Tunelurile terorii. Razboiul dintre Hamas si Israel Celebrul avocat american Alan Dershowitz, sfetnicul a numerosi presedinti si prim-ministri, cel mai tanar om care a predate vreodata la prestigioasa Harvard Law School si autorul a peste 30 de carti, ne ofera, in Tunelurile terorii, una dintre pledoariile care i-au adus faima. El construieste un caz in apararea nu doar a legalitatii, ci si a legitimitatii morale a razboiului purtat de fortele armate israeliene impotriva organizatiei Hamas, argumentand ca toate masurile luate de Israel in timpul conflictului armat din 2014, intitulat Operatiunea „Protective Edge”, au fost justificate.

Ele au fost doar un raspuns la campania de bombardare a oraselor din sudul Israelului si la numeroasele atacuri ale luptatorilor Hamas ce s-au strecurat pe sub bariera de protectie care inconjoara Fasia Gaza printr-o retea complicata de galerii subterane. Razboiul purtat in 2014 in Fasia Gaza demonstreaza pana unde sunt dispusi sa mearga teroristii Hamas pentru a ucide civili israelieni nevinovati. Deoarece nu se mai multumesc doar cu exploziile produse de atentatorii sinucigasi si cu atacurile cu rachete trase asupra oraselor noastre, luptatorii Hamas au construit o retea de tuneluri al caror singur scop este sa ajute comandourile mortii sa patrunda in Israel.

In Tunelurile terorii, Alan Dershowitz si-a concentrat toata atentia sa de expert recunoscut la nivel international si toata puterea sa de patrundere pentru a aduce in discutie aceasta tactica a teroristilor. Iar concluzia sa este limpede: Israelul are atat dreptul, cat si obligatia de a se apara impotriva atacurilor declansate de teroristii veniti din subteran. - BENJAMIN NETANYAHU Alan Dershowitz este cel mai vizibil si mai de necontestat aparator al Israelului – principalul avocat al apararii acestui stat in fata opiniei publice internationale.

- The Jewish Daily Forward Fragment din cartea "Tunelurile terorii" de Alan Dershowitz: "Tratativele de pace in Orientul Mijlociu ar trebui reluate - 2 noiembrie 2012 Am fost invitat la o intalnire cu presedintele Autoritatii Nationale Palestiniene, Mahmoud Abbas, chiar inainte ca acesta sa se adreseze Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite. M-am dus cu un scop precis, acela de a-l convinge sa se aseze la masa negocierilor cu Israelul, reluand discutiile fara ca, in prealabil, sa le ceara israelienilor sa accepte o incetare totala a ridicarii de noi asezari israeliene in anumite zone. Stiam ca Israelul nu va accepta (si nici nu o putea face) ca o asemenea suspendare a colonizarilor sa fie o conditie a inceperii negocierilor, din moment ce mai acceptase in trecut una similara, de noua luni, numai pentru a vedea apoi cum palestinienii refuzasera sa vina la masa negocierilor pana spre finalul perioadei respective, cand au cerut ca perioada sistarii construirilor sa fie prelungita.

Prim-ministrul Benjamin Netanyahu i-a invitat pe palestinieni la masa negocierilor fara sa impuna conditii prealabile, o invitatie respinsa insa de palestinieni pentru ca israelienii refuzasera sa impuna o noua suspendare a construirii in colonii. Propunerea mea pentru presedintele Abbas a fost sa faca in asa fel, incat Autoritatea Nationala Palestiniana sa accepte demararea negocierilor inainte de acceptarea unei sistari a colonizarilor, cu conditia ca israelienii sa demareze aceasta noua sistare numai dupa inceperea cu buna-credinta a negocierilor. In acest fel, israelienii ar obtine ce isi doresc, adica inceperea tratativelor fara ca acestea sa implice implinirea unor conditii prealabile din partea lor.

Si palestinienii ar obtine ce isi doresc, adica o incetare a colonizarii si continuarea negocierilor cu onestitate. Scrisesem un articol de opinie in care detaliasem planul meu si am adus o copie a textului la intalnirea cu Abbas. Cand i l-am aratat, a spus: „Pare in regula” si i l-a dat lui Saeb Erekat, consilierul sau personal.

Acesta l-a citit cu atentie si i l-a dat inapoi lui Abbas care a incercuit paragraful cel mai important si l-a semnat: „Abu Mazzen”. Mi-a cerut sa i-l arat lui Netanyahu, cu care aveam sa ma intalnesc peste cateva zile. Intre momentul cand m-am intalnit cu presedintele Abbas si acela in care m-am intalnit cu prim-ministrul Benjamin Netanyahu, cei doi au vorbit in fata Adunarii Generale ONU.

Prim-ministrul a reiterat invitatia Israelului ca partile sa se aseze la masa negocierilor si sa gaseasca o solutie pasnica, in timp ce presedintele Abbas a tinut un discurs agresiv in care a acuzat Israelul ca ar fi comis epurari etnice si alte crime. Nu a exprimat niciun interes real pentru inceperea tratativelor necesare pentru obtinerea pacii asa ca, atunci cand i-am spus lui Benjamin Netanyahu despre faptul ca Mahmoud Abbas acceptase propunerea mea, cel putin, in aparenta, prim-ministrul a fost, pe buna dreptate, sceptic. A luat insa copia articolului semnat si a pus-o in buzunar, spunand ca o va analiza, de buna seama.”