Tu știi că te iubesc

150 de sonete prefatate si ilustrate de Savatie Bastovoi "Aceasta minunata culegere de sonete este cartea pe care mirele-preot a scris-o catre mireasa rapusa de cancer. Preotul Dumitru Ichim este mirele nins, dar care nu inceteaza sa se mire de iubita sa nici dincolo de moarte. Putine povesti sint capabile sa tulbure si sa inalte atit de mult.

O carte in care nunta atinge culmile ei cosmice, unde dragostea dintre mire si mireasa se amesteca in taina zidirii si a mintuirii lumii, iar vinul care se toarna la aceasta nunta e vinul cel din urma, preschimbat in taina, pe care cititorul este chemat sa-l bea asemenea nunului din Cana. Atemporal ca Shakespeare, fara a parea o icoana; indurerat ca Voiculescu, fara a fi un militant; zbuciumat ca Arghezi, fara a-si pierde credinta; ermetic si muzical ca Barbu, fara a fi sedus de joc, Dumitru Ichim, acest nume prea putin cunoscut din pricina smereniei autorului, este, prin aceste sonete, ultimul mare poet roman in viata care se inscrie in cea mai riguroasa si mai solemna traditie a poeziei moderne universale." (Savatie Bastovoi) Dumitru Ichim, preot si poet roman stabilit in Canada, ucenic al parintelui Dumitru Staniloae, prieten de suflet si de litere al mitropolitului Bartolomeu Anania. Tata a sase copii.

In timpul in care sotia sa, poeta Florica Ichim, era macinata de cancer, una dintre fiice a traversat pe role Canada pentru a strange fonduri pentru tratament. Unul dintre fii, Toma Ichim, este cercetator cunoscut in SUA, cu descoperiri in domeniul tratarii cancerului, decorat de guvernatorul de atunci al Californiei, Arnold Schwarzenegger. Fragment din volum: “CCCXXII.

Tu cum ma vrei? C-argila mi-i stramta si haina, Ca altfel fu menita, burduf sa-Ti poarte mustul. Nu inger, ci leoaica, din mine-si bea lumina, Ca-i place gustul aspru cum ma sfadesc cu-otpustul.

Dar daca-n alte rape, pe unde tapi au hramul, Gaseai ravnita-mi huma, de plasmuit obrazul? De-ai pus in mine Chipul, trag iadu-ntreg cu hamul, In loc sa-mi vina ciuta, ca sa-Ti sarute iazul. Cum ti-ai scobit bordeiul exact in partea stanga, Pe unde ascunsesesi aripei setea-nalta?

Te-ntreaba-acum pescarul, cu mintea mea natanga: Tu nu dormi toata noaptea, la ce lucrezi din dalta? - Muscatului din coasta da talc doar caduceul, Cand scrii cu-acelasi sarpe, pe porti de iad, trofeul!"