Trilogia de la Sf. Sava

„Nu-i ramane autorului de azi, care vrea sa-si asume experienta de romancier pe cont propriu, fara sa se indatoreze nimanui, decat aceasta tatonare a formulelor (...). Si atunci, inevitabil, romanul sau seamana mai degraba cu sine decat cu lumea.” Profesor mai mult de trei decenii la Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti, Adrian Costache este profund legat de cariera didactica.

Este autor si coautor de manuale si carti scolare si a scris sute de articole pe teme educationale. A fost nominalizat de mai multe ori ca „International Man of Year” si „International Educator of Year” de catre Centrul de Biografii Cambridge si de catre American Biographical Institute. A primit, in 2006, Diploma „Gh.

Lazar Clasa I”. Fragment din cartea "Trilogia de la Sf. Sava" de Adrian Costache: "Duminica!

Plictiseala! Sau aceeasi incordare palida pe care o simte de o vreme in el, aceeasi nemultumire fata de ceva indistinct care se contureaza insistent in preajma lui, sau fata de cineva la fel de vag... Fara chipuri!...

O neputinta de a prinde rostul lucrurilor din jur. Sade cu „ Insula misterioasa" in mana si citeste mai departe despre misteriosul capitan Nemo, asteptand sa se faca pranzul. Il dor ochii de atata citit, de cateva ori a intrat mama peste el.

Tu ce faci aici?! l-a intrebat, nu mai iesi si tu afara, la aer?! Era mai bine daca te duceai la balci cu Ioana!

Steriade ridica ochii de pe carte si-i umple din nou flamand cu ceea ce e in jur. Intre timp mama a iesit din camera, iar el se trezeste repetand: Mai bine te duceai si tu la balci cu verisoara ta!... Si de ce nu te-ai dus?!

se intreaba el pe el si nu stie ce sa-si raspunda sau nu vrea sa-si raspunda,... Mi-a fost lene, se gandeste, intr-o incercare de compromis lent, fara tinta. S-a oprit cu totul din lectura.

Simte, imperios, nevoia sa faca altceva decat pana acum, intrarea mamei in camera l-a scos definitiv din lumea enigmatica, dar prea putin adevarata a lui Cyrus Smith. Isi aminteste ca ieri a inceput sa-si faca un avion de lemn, cu elice cu tot, pe careil va pune pe acoperisul casei sa-i invarta vantul elicea. Acum insa n-are chef sa-l continuie.

Il vede totusi pus parca deja in varful casei cu elicea invartindu-se mereu, fara insa ca el, avionul, sa se inalte vreodata... Sta si cauta sa inteleaga diferenta dintre miscare si nemiscare, dintre noapte si zi, dintre ce-i in afara si ce-i inauntru, stand el insusi nemiscat in nemiscarea lui."