Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii

Ce ar trebui sa faci, cum ar trebui sa fii pentru a reusi sa te bucuri de viata si in acelasi timp s-o privesti cu detasare, sa calaresti valurile, dar si sa te ridici atunci cand ele te doboara? Aceasta carte ofera trei perspective diferite si totusi ingemanate, trei cai pe care oamenii, de-a lungul timpului, le-au parcurs pentru a ajunge la intelepciune: cea a religiei, cea a filosofiei si cea a psihologiei. Cititorul este invitat sa reflecteze si sa isi ia din fiecare ce are nevoie, servindu-se de sfaturile autorilor ca de niste repere luminoase.

Printre temele dezbatute se numara altruismul, vinovatia, iertarea, libertatea, reducerea suferintei, emotiile, capacitatea de a asculta. Toate acestea sunt tratate intr-un spirit ludic si fara pretentia de a da lectii. Citind, ai senzatia ca te afli alaturi de cei trei prieteni in cabana lor din Dordogne si, ascultandu-le experientele la gura focului, ii insotesti in aceasta minunata cautare veche de cand lumea, dar mereu diferita.

Christophe Andre este medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne din Paris si profesor la Universitatea Paris X, psihoterapeut. Alexandre Jollien este filosof. Matthieu Ricard, fiul filosofului Jean-Francois Revel si al unei pictorite, doctor in genetica moleculara la Institutul Pasteur, este de 40 de ani calugar budist si traieste in Nepal, unde se consacra proiectelor umanitare.

Natura este bine alcatuita, caci fericirea ne da energia necesara pentru a veni in ajutorul celorlalti, pentru a actiona, a schimba lumea. - Christophe Andre Multa vreme am crezut ca fericirea tine de cucerire. Astazi am ajuns sa cred ca ea tine mai curand de eliberare.

Sub tone de noroi exista o pepita de fericire, de bucurie adevarata. - Alexandre Jollien Luna de luna, an de an, este posibil sa ne construim pentru a deveni fiinte mai bune, mai altruiste si mai iluminate [....] Este periculos sa asteptam sa fim in largul marii pentru a invata sa inotam. Sa incepem asadar imediat!

- Matthieu Ricard Fragment din volumul "Trei prieteni, in cautarea intelepciunii" de Cristophe Andre, Alexandre Jollien si Matthieu Ricard: "Fericirea, bucuria CHRISTOPHE - Fiind mai curand un introvertit linistit, am manifestat mult timp neincredere fata de bucurie, intrucat credeam ca ea ne poate antrena prea departe, ca era prea aproape de febrilitate si euforie. Fericirea, in schimb, mi se parea o emotie pozitiva la fel de agreabila, insa avand doua avantaje fata de bucurie: in general, nu predispune la agitatie si este discreta; fiind mai interiorizata, nu-i poate deci ofensa pe ceilalti. Apoi insa am revizuit aceasta clasificare iar acum inteleg ca bucuria, tocmai prin latura sa contagioasa, spontana, aproape animalica, prezinta calitati considerabile pentru cei din jur: cand cei pe care ii iubim sunt bucurosi, suntem gata sa ne lasam si noi contaminati.

ALEXANDRE - Daca tin la bucurie, este deoarece ea mi se pare mult mai simpla, mai accesibila decat fericirea. Am impresia ca indemnul "fiti fericiti cu orice pret" lasa pe dinafara prea multi oameni. Mai umila, bucuria mi se pare mai aproape si de slabiciunile noastre, de limitele noastre: pot accede la ea chiar daca sufar de dureri cronice sau daca trec printr-o perioada de doliu.

Nu este nimic coplesitor in a-i urma chemarea. Chiar si cel care vasleste de dimineata pana seara poate avea aceasta experienta. De ce neaparat sa asociem bucuria cu exuberanta, cu superficialitatea, cand ea inseamna inainte de toate un "da" profund si autentic realitatii, asa cum se prezinta ea?

Din fericire, Spinoza ne reaminteste ca bucuria este trecerea omului de la o mai mica la o mai mare perfectiune. De fiecare data cand viata castiga teren, de cum progresez, bucuria ma face sa-mi creasca inima. Inca un pas si ego-ul explodeaza de-a dreptul.

In Le Huitieme Jour de la semaine (A Opta Zi a saptamanii), Christian Bobin evoca "o bucurie elementara a universului, pe care o umbrim de fiecare data cand pretindem a fi cineva sau a sti ceva". MATTHIEU - Am senzatia ca suntem de acord asupra fondului, insa dam sensuri oarecum diferite cuvintelor "bucurie" si "fericire". Budismul descrie o fericire profunda, sukha in sanscrita, care impregneaza si subintinde toate experientele noastre, fie ele bucurii sau dureri, si care este in acelasi timp o stare de intelepciune eliberata de otravurile mentale si care percepe adevarata natura a lucrurilor.

Ea este strans legata de intelegerea functionarii spiritului. Bucuria, ananda, este intr-un anumit sens o difuziune a sukha. Ea umple de fericire clipa prezenta si, atunci cand devine din ce in ce mai frecventa, formeaza un continuum pe care l-am putea numi "bucuria de a trai".”