Trei

Numele meu este Virginie. Astazi, dintre Nina, Adrien si Etienne, doar Adrien mai vorbeste cu mine. Nina ma dispretuieste.

In ceea ce-l priveste pe Etienne, eu sunt cea care nu-l mai vrea. Cu toate acestea, m-au fascinat inca din copilarie. Nu m-am atasat niciodata de altcineva in afara de cei trei.

1986. Adrien, Etienne si Nina s-au cunoscut in clasa a cincea. Se imprietenesc rapid si o promisiune ii uneste: sa paraseasca provincia lor pentru a trai la Paris si sa nu se mai desparta niciodata.

2017. O masina este descoperita pe fundul unui lac din catunul in care au copilarit. Virginie, o jurnalista cu un trecut enigmatic, acopera evenimentul.

Incetul cu incetul, ea dezvaluie legaturile extraordinare care ii unesc pe acesti trei prieteni din copilarie. Ce au devenit? Care este legura dintre aceata epava si prietenia lor?

Valerie Perrin are darul de a surprinde profunzimea nestiuta a lucrurilor din viata. Printr-o intriga emotionanta si implacabila, ea ne scufunda in inima adolescentei, a timpului care trece si ne desparte. Dupa succesul urias al romanului Apa proaspata pentru flori, Valerie Perrin isi confirma talentul de autoare cu Trei, o comoara care trebuie citita cat se poate de curand.

- LeParisienPresse Cu acest roman de Valerie Perrin, nu trebuie sa ezitati. Este o lectura ideala pentru vara! Placuta, captivanta, misterioasa si surprinzatoar de actuala.

- LaPresse Traducere din limba franceza de Eduard Claudiu Braileanu. Fragment din cartea "Trei" de Valerie Perrin: " Ce soc si cu scrisoarea! Incredibil ca o primeste abia acum.

Cuvintele acestea venite ca de pe lumea cealalta. Incearca sa si-o aminteasca pe Clotilde in dimineata inmormantarii lui Pierre Beau. Ce fel de privire ii arunca ea, stiind ca el era constient de sarcina, dar ca nu-i pasa?

Imposibil sa si-o aminteasca. Era atata lume in biserica si in curte. Si toata acea durere pe care nu stia cum sa o gestioneze.

Mana livida a Ninei in a lui. In acele clipe, privirea lui a evitat-o, fara indoiala, pe cea a lui Clotilde sau, in orice caz, este sigur ca nu i-a cautat-o pe a iubitei. Din ce-si aminteste, Clotilde nu fusese la cimitir.

S-a intalnit cu ei mai tarziu. Pentru a nu stiu cata oara, Etienne se gandeste la durerea lui Clotilde. Cat de mult a suferit din cauza lui, a toanelor lui.

Nu-i vine sa creada ca ea s-a dus pana la Saint-Raphael fara sa-l anunte in vreun fel. Doar ca sa-l vada in bratele unei alte fete. De cate ori, in meseria lui, nu s-a aflat in fata unor barbati violenti cu sotiile lor?

In fata lui, la interogatorii, cautau un soi de solidaritate, de complicitate de genul: “Ne putem intelege, ca intre barbati, ca o palma sanatoasa nu poate sa le faca prea mult rau” sau “Nu mi-am masurat fortele, ea m-a enervat pana cand am cedat, doar stiti cum el!” Etienne simte cel mai mare dispret pentru astfel de oameni. Dar, in fond, el nu cumva este mai rau decat ei? Politistilor li se cere sa fie integri, dar, oare, un om in uniforma este ireprosabil?

Cine ar putea crede o asa ineptie? Sunt mai putin dezgustatori ca toti ceilalti sub pretextul ca au depus un juramant? Viata de zi cu zi nu este oare putin mai complexa?

De cate ori Etienne sau unul dintre colegi n-a dorit moartea unor scursuri ale societatii? Nu fac ei, in minte, procesul unor indivizi inainte chiar ca acestia din urma sa ajunga la tribunal? Imaginea masinii plonjand in lac il va urmari toata viata.

Si pana la sfarsitul vietii lui se va Intreba daca Clotilde era in interior. Ii vine cateodata sa se intoarca pe malul lacului, sa inoate singur, in miez de noapte, ca sa verifice. Dar ii este teribil de frica.

O spaima irationala. A vazut un film cu Harrison Ford si Michelle Pfeiffer, care l-a terorizat. O poveste despre o femeie ucisa de sot, aruncata intr-un lac aproape de casa cuplului.

Imaginea decedatei bagata intr-o masina si parul ei blond dansand pe fundul apei il urmareau. Etienne nu a putut privi filmul pana la capat. Suna telefonul.

Este mama lui. - Ce faci? - Bine.

Marie-Laure are vocea din zilele ei proaste. Cu vesti neplacute. - Nina a plecat.

Etienne simte nevoia sa se aseze, din cauza socului."