Tratat de teoria muzicii II

Ca orice domeniu, arta muzicala face mereu pasi Inainte ; ea se dezvolta prin noi mijloace de expresie, nimic si nimeni nu poate opri lucrurile pe loc. Pina in pragul acestui secol (XX) intreaga creatie a omeniril atit cea de concept modal cat si cea de concept tonal s-a comportat unitar pe planul functionalitatii, caracterizindu-se prin existenta unui focus central polarizator de functil si de forte psihoemotionale, de la care porneau apoi celelalte ierarhizari si subordonari ale sunetelor in sistemele componistice utilizate. Creatiile muzicale de variate stiluri si concepte, de diferite surse si origini, din toate directille si timpurile, de la diversele mari personalitati creatoare ale universului muzical, au mers pe acelasi unic si mare traiect, avind drept trasatura comuna : existenta centrului polarizator (tonicii).

Fragment: " Muzica inseamn? — prin defini?ie — tr?ire emo?ional? complex?, expresivitate, comunicativitate in oricare dintre cele trei mari ipostaze ale actului artistic : crea?ie, interpretare ?i receptare a operei de art?.

In acest context, totdeauna leg?tura ?i comunicarea — pe calea partiturii — dintre creator ?i interpret a constituit o problem? de prirn? importan??

de care depinde, pin? la urm?, redarea corect? ?l inspirat?

a mesajului artistic. IntrucIt, în mod firesc, sistemul muzical de nota?ie n-a fost ?l nu va fi niciodat? in stare s?

redea in partitur? subtilitatea execu?iei ?i tr?irii artistice s-a c?utat totu?i s? se sugereze interpretului — prin termeni ?i expresii specifice — atitudinea, st?rile suflete?ti ?i emo?iile incercate de compozitor, iar uneori ambian?a ?i atmosfera ce se desprind din opera de art?

respectiv?. Ei se trec la Inceputul piesei muzicale, ori pe parcurs — in cazul c? a intervenit o schimbare a atmosferei ini?iale.

Red?m, in continuare, catalogul — desigur incomplet al acestor terrneni, in versiune italian?, german? , francez? ?i englez?, cum se întîlnesc azi in partiturile diveselor edituri.

Preciz?m ins? c?, versiunea italian? cuprinde termenii istorice?te consacra?i ai exprim?rii unor astfel de st?ri afective, emo?ionale, ace?tia fiin?înd in tradi?ie ?i avInd o mare r?spIndire in lexicul muzical universal.

In multe cazuri, ei sunt chiar intraductibili prin expresii ale altor limbi, deoarece con?in sensuri polivalente angajînd factori diver?i ai tr?irii ?i expresiei artistice. Cu greu am putea g?si — spre exemplu — corespondentele depline in alte limbi ale unor expresil ca acestea : „appassionato", „cantabile", „con effusione", „espressivo", „fervido", „giocoso", „maestevole", „rubato", „scherzando" etc., c?rora practica de veacuri a interpret?rii muzicale le-a fixat sensuri proprli, neechivalente. "